O dată să mai fiu sus,
o dată să mai sărut fruntea muntelui,
Doamne!
La șuierul subțire să-mi ascut urechea
și nara să mi-o satur cu Fără-De-Miros.
O dată să mai fiu sus.
Culcată pe piatră,
prăpăstiile – ca pe vinele mele să le simt,
pline cu sânge de aer.
Culcată pe piatră,
zăpada – ca pe sudoarea mea să o simt,
preacurată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a se reconecta cu natura și cu sinele, printr-o experiență senzorială intensă în mijlocul munților. Este o căutare a purității și a transcendenței prin intermediul elementelor naturale.