Adrian Păunescu – Clona în Ninsori
Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,Probabil aș cădea-n păcat,Iubind ninsorile la infinit,S-o nască ele, tot pe ea, curat.(Din doi în doi, 2003)
Versuri corectate și adnotate
Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,Probabil aș cădea-n păcat,Iubind ninsorile la infinit,S-o nască ele, tot pe ea, curat.(Din doi în doi, 2003)
Iarna ne jucăm cu zăpada, da, daCu bulgări ne distrăm și ne bucurăm. Refren:Zăpada strălucește ca cristalul și soarele bate în ea!Și ne bucurăm, și ne bucurăm!Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!Este zăpadă, noi ne jucăm cu ea!Chiar dacă este frig afară, noi tot ne jucăm! Refren:Zăpada strălucește ca cristalul și soarele bate în … Citește mai mult
Rece și grea e ziua de azi.Norii sunt stâne de piatră.Vântul e rouă biciuită.Oamenii încremenesc.Sub pași sună metaleDin pietrele de minăIar ochii privesc.Spre lacuri albe, departe.În vechiul orășel se înalțăCăsuțe luminate de Crăciun,Geamurile lor colorate privescSpre piețe mici, viscolite.Prin scuarul luminat de lunăTrece un om neauzit prin zăpadă,Umbra lui mare e purtatăDe vânt spre înalt, … Citește mai mult
Cu bulgări de zăpadă-n mâini.Cu bulgări de zăpadă-n mâiniazvârl în focul veșnic.O zână, ninsă săptămâni,îmi ține luna sfeșnic.Când, aplecat și încordat,în focul veșnic bulgări reciazvârl, mai alb, mai nepătatdecât au fost în veci.Se stinge? Nu se stinge, nu!El arde-n flame lungi și iatăsprânceana mea-i de fum acuși fruntea încordată.Apă și foc, gheață și fum, –azvârl … Citește mai mult
Vine-o pasăre și coase,în fuioare de mătase,Ale norilor atlase,De țări lungi și lunecoase…Vine-o față și descoase,Tot ce pasărea lucrase,Și cu genele-i lucioase,Ninge flori de nea frumoase,Și-apoi le preschimbă în raze,Argintând cărări și case…
Iarna. Fulgii podidescCerul, ca niște noițe.Stâlpii-n drum se-mpodobesc,Toți, cu albe căciulițe. Grâul ca să nu se striceSub a gerului pojghiță,Neaua i-a-mbrăcat cu grijăTot o albă căciuliță. Nu-s în luncă flori de loc;Nu mai are lunca salbă.Are-n schimb un alb cojocȘi o căciuliță albă. Sub zăpadă-i cald și bine;Grâu-și are odăița.Și, când primăvara vine,Se topește căciulița. … Citește mai mult
Era iarnă-n păduri,urși albi – nămețiimoțăiau în scorburi adânci.Din negre și crâncene crengi,pădurea își suia pereții.Umblam, obosiți de pașiprin zăpada cea grea.Lângă noi străjuiaun copac, ca un cerb uriaș.Gura ta pe-a mea s-a închisși o flacără mi-a lucit sub pleoape,ca și când, cu foșnet aprins,o vulpe-ar fi trecut pe aproape.
Prin luminișul crângului tăcut,De-atâta vreme nimeni n-a trecut.Copacii goi, în lungă nemișcare,Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.Arar ajunge până-aiciO pasăre cu aripile mici,Și glasul ei răsună în liniște prea tare.Dar Primăvara, care știe tot,Va risipi prin iarba dimprejurScântei de-azur –Albastru miozot.Și dintre foi tivite cu argint,Vor crește ciucuri albi de mărgărint.Pe-aici, o zână mică … Citește mai mult
Suflaseră îngerii goarna,Iar norii, tăcuți și cuminți,Făcuseră pace cu iarnaȘi toate-ale sale dorinți.Lăsaseră fulgii să cadăPe-o lume prea rece deja,Iar ei se-adunau în zăpadăȘi totul în jur strălucea.Un râu și un colț de pădureVisau c-au venit inorogiC-un ger ce le face mai sureFantomele fără dârlogi.Credeau că din nări își revarsăTot frigul, prin aburi de sloi,În … Citește mai mult
Stă balai la geamuriMesteacănul nins.Proaspătă pe ramuriNeaua l-a cuprins.Ciucuri moi și floareDe argint i-a pusȘi-a țesut ozoareAlbe până sus.Tihna lângă poaleBlând s-a așternut,Fulgi de aur moalePâlpâie tăcut.Zările aleneDau în jur ocolȘi argint din geneScutură domol.