Versuri corectate și adnotate
Pot să fiu singură.Știu să fiu singură.E un acord tacitîntre creioanele meleși copacii de-afară,între ploaie,și părul meu străveziu.Fierbe ceaiul,zona mea de aur,chihlimbarul meu pur și fierbinte.Pot să fiu singură.Știu să fiu singură.Scriu la lumina ceaiului.
Cel care s-a dus departe de satumblând printre nalbespre puținul străvechi și secatcu ghizdurile albe –nu s-a mai întors. Gâfâie optsprezece veride clamoare și patimă.Ziua care se numește ierile desparte cu-o palidă cratimă.El nu s-a-ntors. Amurgul are-un vierme încolăcit pe tors.
Mă trezesc și spun: sunt pierdută.E primul meu gând de zori.Frumos îmi încep ziuacu gândul acesta omorâtor.Doamne, fie-ți milă de mine– e gândul al doilea, și-apoimă dau jos din patși trăiesc ca și cumnimic nu mi s-ar fi întâmplat.
În timp ce eu stau cu gura în mocirlă,cineva sărută cerul – nu se poate altfel.Cu greutatea mea îl înalț pe-acela.Încă puțin dacă mă scufundîl fac Dumnezeu.
Iarna. Fulgii podidescCerul, ca niște noițe.Stâlpii-n drum se-mpodobesc,Toți, cu albe căciulițe. Grâul ca să nu se striceSub a gerului pojghiță,Neaua i-a-mbrăcat cu grijăTot o albă căciuliță. Nu-s în luncă flori de loc;Nu mai are lunca salbă.Are-n schimb un alb cojocȘi o căciuliță albă. Sub zăpadă-i cald și bine;Grâu-și are odăița.Și, când primăvara vine,Se topește căciulița. … Citește mai mult
Și dacă drumul nu s-ar termina(cu-atât mai mult cu câtel nici nu are capătși-aceasta e și disperarea noastrăcăci trebuie să-i facem față)și dacă drumul nu s-ar termina,cu ce-am putea să-l facem să durezesimțindu-l ca pe un drumși nu ca pe o zonă de verdeațăcare desparte o baracăde deținuți de-o alta,și dacă drumul nu s-ar termina,cât … Citește mai mult
Același vânt ne bate; aceeași stea ne-nțeapăPupilele în noapte; aceeași lună plinăPresară, ici și acolo, o sare de luminăPe farfuria mării, cu lungi felii de apă.Familiara lume pe amândoi ne-ncape,Și, totuși, calc pe drumuri bulgare, fără tine.Singurătatea asta, de ce mi se cuvine?Nu. Am să scriu de parcă-ai fi aproape.
Timpul petrece-ncet.Noi să sperăm că nu vinenimeni flămând de Poet.Totuși, mi-e dor de oricine,chiar de-o pisică. Bucegiipante eroice sapă.OMUL anunță: exegi…Tace vertebra de apă.Casa e ultima-n noapte.Stă farfuria pustie.Cred că-au ajuns la o mieșoaptele fără de fapte.„O”, sau „oho”, sau „ei și?”Iată, așa se petrecetimpul, din mie în zece,timpul zadarnic și receal continentului Psi.
Iată că-ți pun parafa de sfârșit,chiar ție, mare iubire, mare iubire.Taraful a plecat, paharele s-au golit,și-am rămas în patul nupțial, fără mire.
Coastele mele ascundo inimă sumbră.Rămâi în aur rotund.Nu intra în umbră.Nu deveni aproapeleunei zone funebre.Rămâi pe clapeledulcilor mele vertebre.Pe coastele mele de soare,acolo, rămâi,pe suprafaţa strălucitoarea mângâierii dintâi.