Același vânt ne bate; aceeași stea ne-nțeapă
Pupilele în noapte; aceeași lună plină
Presară, ici și acolo, o sare de lumină
Pe farfuria mării, cu lungi felii de apă.
Familiara lume pe amândoi ne-ncape,
Și, totuși, calc pe drumuri bulgare, fără tine.
Singurătatea asta, de ce mi se cuvine?
Nu. Am să scriu de parcă-ai fi aproape.
Sensul versurilor
The poem explores the feeling of loneliness and separation despite being surrounded by familiar elements. The speaker questions why they are experiencing this solitude and resolves to write as if the absent person were near, suggesting a desire to overcome the distance through imagination and memory.