Absence

William Shakespeare – Sonetul XLIV. If the Dull Substance of My Flesh Were Thought

de

Aerul pur și focul arzătorSunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.Când pleacă-aceste două elementeLa tine, cu a dragostei solie,Ființa mea, cu două doar prezente,Moare cuprinsă de melancolie;Până ce viața mi-o vor recompuneRapizii mesageri ce s-au întorsSă-mi dea asigurări că totu-i bineIar despre tine că ești sănătos.Mă bucur, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 45 [Sonnet XLV]

de

Iar celelalte două, aer, foc,Oriunde-aş fi, te însoţesc hoinar;Sunt gândul meu şi pofta ce-o invoc,Prezent-absente, căci se-ntorc, dispar.Şi-aceste elemente vin plutindSpre tine cu solie de amorŞi când din patru două se desprindÎn moarte mă cufund cuprins de dor;Până când viaţa iar va fi un totCu acei soli ce într-o zi revinŞi vor rosti în grabă, … Citește mai mult

Nina Cassian – Fantomaticul Iubit

de

Cel care s-a dus departe de satumblând printre nalbespre puținul străvechi și secatcu ghizdurile albe –nu s-a mai întors. Gâfâie optsprezece veride clamoare și patimă.Ziua care se numește ierile desparte cu-o palidă cratimă.El nu s-a-ntors. Amurgul are-un vierme încolăcit pe tors.

Nina Cassian – De Ce Singurătate

de

Același vânt ne bate; aceeași stea ne-nțeapăPupilele în noapte; aceeași lună plinăPresară, ici și acolo, o sare de luminăPe farfuria mării, cu lungi felii de apă.Familiara lume pe amândoi ne-ncape,Și, totuși, calc pe drumuri bulgare, fără tine.Singurătatea asta, de ce mi se cuvine?Nu. Am să scriu de parcă-ai fi aproape.

Carlos Drummond De Andrade – Absența

de

Multă vreme am crezut că absența înseamnă lipsă.Și plângeam, ignorant, această lipsă.Astăzi nu mă mai plâng.Nu există lipsă în absență.Absența este o prezență în mine.O simt, albă, atât de bine prinsă, cuibărită în brațele mele,încât râd și dansez și inventez exclamații vesele,fiindcă absența, această absență asimilată,nimeni nu poate să mi-o fure.

Francesco Petrarca – Cantul II [Il Canzoniere]

de

Invită ochii să se sature cu imaginea Laurei, căci acea scurtă uşurare îi va ajuta să îndure mai bine chinul prelung al absenţei, deoarece se apropia ora plecării. Ochi obosiţi, când către chipul caresă vă ucidă vrea vă-ntorc deodată,fiţi vigilenţi, vă rog, pe dată,căci eu suspin, dar voi iubiţi, se pare.Doar Moartea-nchide calea de iubirepe … Citește mai mult

Nichita Stănescu – N-Ai Să Vii

de

N-ai să vii.N-ai să vii și n-ai să mori,N-ai să șapte între sorți,N-ai să iarnă, primăvară,N-ai să doamnă, domnișoară.Pe fundalul cel albastrudin al ochiului meu vastmeteor ai fost și astruși incest ai fost, prea cast.Uite-așa rămânem orbi,surzi și ciungi de-un cuvânt.Soarbe-mă de poți să sorbi,„S” e rece azi din sunt.

Nina Cassian – Final

de

Schematizându-mă până la os,m-am făcut un schelet frumos.Ce-a fost carne, ce-a fost idee vie,s-a transformat în contumacie.Credința, ochiul meu, mi l-am scos.Fără ochi, scheletul e mai riguros.Spasmul iubirii s-a resorbit.Absența devine gestul meu infinit.Schematizându-mă până la os,m-am făcut un schelet frumos.