Nu te poți rupe în două, ci numai în trei,
nu ocolirea, ci ruptura închide
Triunghiul, vă zic dragii mei,
e izbăvirea unei oglinde.
Astfel se termină viața mea
văzută cu ochii
steaua și calul, glonțul și peștele,
iarba încă nepăscută.
Sensul versurilor
The poem reflects on the fragmented nature of existence and the possibility of finding liberation through embracing this fragmentation. It uses symbolic imagery to explore themes of mortality, self-perception, and the cyclical nature of life.