Versuri corectate și adnotate
Las, deci, mai asurzit de iarbăși mai păscut de cai fantasticidecât am fost să fiu vreodată,silabele cu pași elastici.Tras la rindea de râsul fragedal unor nevăzuți copiismugând durerea până la răgeta nervilor întinși și vii.Las, deci, o stare atacatădin toate părțile și-ntr-una,de zid, de muscă înțărcatăde mirosul ce-l are luna.Și de nerușinarea sfântăa pulpei de … Citește mai mult
Începeam să mă topescîn tot ce este fierscşi sfârşeam de tot să mor,în al razelor decor.Orb fiind fără lumină,destinul şi găsi destină,orocul şi găsi noroacă,iar tristeţea mea o joacă,un şotron cu cretă albă,insulară, lungă, slabă,prin care săltând treceam,pe când tu erai.
Plantonul de noapte.Soldații dorm cu un braț căpătâiatât de destinși, că portocaliepe chip le răsare fața dintâicea din copilărie.Singur plantonul e treazși-i privește în tăcere.Peste odihna lor, aziel are putere.Îi veghează privindu-i pe rândcu privire tandră, ciudoasăși deodată începe să scrie în gândo lungă scrisoare acasă.
Labirint în flăcări.Deci ceea ce nu se-nțelegeSuie în ceruri, palid fum,Dă Lycurg o nouă legePoimâine, mâine, acum, -.Cum că potrivit se-aratăLa distrugerea de sensLitera neînarmatăÎn cuvântul cel mai dens.Ba muiere, ba bărbat e,Semn și semne la un locO, cuvântule, cetatepururea în fum și foc.
Pierit și cu moartea fluturândaidoma unui grajd părăsit de armăsaripuțind de sângele uscatal animalelor privirii ei,vai mie, sunto biată oglindă de carneîn care eaîși piaptănă părul;în care eaîși drege chipul;în care ease vede pe sinepentru altcineva.
Vine-o pasăre și coase,în fuioare de mătase,Ale norilor atlase,De țări lungi și lunecoase…Vine-o față și descoase,Tot ce pasărea lucrase,Și cu genele-i lucioase,Ninge flori de nea frumoase,Și-apoi le preschimbă în raze,Argintând cărări și case…
Tragică durere, dor de nedescris,de un drag de stâncăplânsu-mi-s.O, tu, sunet dulce,rupt din alte cărți,ca și cum Neculcear zidi cetăți.De drag de Rotarufără osii scriu,este în zadaru’cărui îi sunt fiu.De înalț drapelenumai pentru verb,pe zăpadă neagrăcând aleargă un cerb,plecat dintre ele,plecat dintre ele,plecat dintre ele.
Poezia.Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.Ea este talpa care plânge,ochiul călcâiului care plânge.O, voi, prieteni,poezia nu este lacrimă,ea este însuși plânsul,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit.
Înger refuzat de păsări,și înscris cu-o pană-n cercsă te șterg de pe nisipulalizeelor, încerc.Mai întâi steaua Canopuscea mult-galbenă, o ling.Ce sărată e, mi-e sete,și ce friguri tari mă ning.Mai apoi îți zgârii fața,curg din ea secunde verzi,ce ierboasă mi-e privirea –somnolent în ea te pierzi.Înger refuzat de păsăriși de zborurile lungiîmi ajungi până la gurăpână … Citește mai mult
Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!…… Ardea spitalul cu bolnavi cu totȘi flăcările sfârâiau în cărnuriRâs alb cutremurat de savaot.Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!Ce râs de ziduri prăbușiteStrivind sub ele urlete, clipiteȘi razele căzute ale lunii.Și luna… cum mai fulguia azi-noaptePe străzile pierdute-adânc în vis…Și cum mai fulguia pe cărnurile aspre!Desfrâu de flăcări … Citește mai mult