Versuri corectate și adnotate
Stele parcă sunt pe lângă tineși ce este, bucuros tu iei,căci tu miez de cornalină binenu poți prinde-acestor scarabei.Fără spațiul, care doar ți-aratăcrustele, pe sânge tu să-l porți;mai apropiat și blând vreodatăel n-a fost. Pe-acești gândaci, ca morți,de milenii se-odihnește-afarănedorit de nimeni și solid;și sub legănata lui povară,ațipind, gândacii-n ei se-nchid.
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsălampa aceea neagră pe masă așadarspațiul meu rămâne neschimbat viețuieștecu fluturii lângă pâinea gloriei uscatăcurând voi mânca o pereche de ardeiși o roșie luminoasă ca inima viețiila sărbătoarea morții mele desigur
În zorii zilei după ce-ai juratSă mă iubești, la lună m-am gânditSă rupă legământul tău pripit,Căci tu nu poți să stai prea mult legat.Și ura vine-n suflet imediat;Iar când la mine sincer am privitVăzut-am că nu-s demnă de iubit,Sunt ca viola ce s-a degradatPe care-un muzicant grăbit o iaȘi-o lasă-apoi, căci notele-s drăcești.Eu nu m-am … Citește mai mult
În mine câteodată.În mine câteodată eu simt: se face noapte,Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,Strigări necunoscute și cântece și șoapteLa casa mea colindă.În mine câteodată țărani cu zeghea surăȘi glume și ispite și tot ce știe satulS-amestecă de-a valma roind în bătăturăȘi vin să-și ție sfatul..În mine câteodată grea liniștea se lasă,Miroase-a izmă … Citește mai mult
Un vânt de searăaprins sărută cerul la apusși-i scoate rujuri de sânge pe obraji.Trântit în iarbă rup cu dințiigândind aiurea – muguriiunui vlăstar primăvăratic.Îmi zic: Din muguriamari înfloresc potire grele de nectarși cald din temelii tresarde-amarul tinerelor mele patimi.
Mă puteai citi oricum m-ai fi deschis:Îmi desenai pe genunchițări călătoare,apoi mă răcoream sub pleoape.Cântecul aortei meleera cântecul cascadei.La deșteptare strigam: „Traduce-mă!”Sau, patria mea era tatuajul.Toate acestea se petreceau însăîn veacuri falsificate.
O, de-ai putea primi un munte-ntregVenind la tine din statornicie,Și-n neputința de a-l înțelege,Să te destrami retras în poezie.Strălucitoarea lui străinătateÎn mintea ta de om trăit la șes,Nu te rănește când te invadează,Răul ce-l simți e-un rău ales.Din toate câte stau la el în poală,Tu vei vedea doar liniile lui,Cum n-ai curajul să-l atingi suindu-l,Numai … Citește mai mult
Acoperii cotidiana hartă,brusc, izbind vopseaua din pahar;și oglindii în blidul de piftieale oceanului fălci de barbar.Pe solzii peștilor, lucioși, de tablăcitii chemări de buze diafane.Dar voinocturne ați putea cântala flautulînaltelor burlane?.
Sunt oarbă pasăre măiastrăce prin lentila unei răni privește,de globul pământesc legatăca de o urnă care se rotește.Și lama sunt; dar mă sileșteprostia cea vrăjmașă să sfâșiivolutele de goarnă,volutele de goarnă strălucind de silă,muiate-n vechiul yaravi.Sunt puiul unui condor jumulitde archebuza cea latină;plutesc în Anzi la suprafața omeniriiprecum eternul Lazăr de lumină.Mai sunt incașul har … Citește mai mult
Când tot ce-auzi e tot ce crezi Ramâne doar să mai și vezi Când tac Cuvinte moi să le-ndoi Cu limba arsă de nesomn Când zac Palete stinse dinspre roți Să tot găsim în linii morți Când fac. Cărbune proaspăt palma ta Nimic din mine-n lumea ta Argint nu mint în chihlimbar E marea neagră … Citește mai mult