Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
Sensul versurilor
The song evokes a melancholic atmosphere, reflecting on the passage of time and a sense of nostalgia. The imagery of autumn, the moon, and the sound of a clock create a dreamlike state where the past and future intertwine, suggesting a deep connection to memories and a sense of being suspended in time.