Zâne de rouă,
mă rog vouă,
să mă primiți
în pajiștea unde dormiți.
Drept lumânare,
aș vrea o floare.
Drept rugăciuni și tropare,
vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.
Voi, zâne bune,
zvârliți-mi un brâu,
să se facă râu
și să sune.
Apoi, sub torentul spumos,
îngropați-mă jos,
s-aud prin piatră,
ca și cum aș sta lângă vatră,
poveștile-acestui ținut luminos..
Așa mă rog vouă,
zâne de rouă,
să mă dezmierde
și-n moarte
zarea pământului verde.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a se contopi cu natura, chiar și în moarte, căutând alinare și acceptare în brațele zânelor de rouă. Vorbitorul își dorește să audă poveștile pământului chiar și dincolo de viață.