Versuri corectate și adnotate
Peste deal și valea mare,Prin tufișuri, prin zăvoi,Peste ghimpi, peste hotare,Prin potop și foc vioi!Eu mai iute hoinărescDecât luna-n zbor ceresc;Și slujesc Zâna Regină,Ud cu rouă a ei grădină;Aurii primule mariStau ca niște pensionari,Ca rubine de valoare;În pistrui e-a lor savoare;Caut rouă, stropi perechi,Să le pun perle-n urechi.
Dintr-o zare argintiePe o stâncă purpurieO creatură înaripatăApare ca dintr-o dată.Rochia ei de catifeaParcă o mărgeaTe învăluie în gânduriMari ca niște rânduri.Aripile-s de cleștarTrupul ei este un darFața mică, drăgălașăAre ochii de cireașă.De cum zorii au răsăritImediat ea s-a pitit
Zâne de rouă,mă rog vouă,să mă primițiîn pajiștea unde dormiți.Drept lumânare,aș vrea o floare.Drept rugăciuni și tropare,vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.Voi, zâne bune,zvârliți-mi un brâu,să se facă râuși să sune.Apoi, sub torentul spumos,îngropați-mă jos,s-aud prin piatră,ca și cum aș sta lângă vatră,poveștile-acestui ținut luminos..Așa mă rog vouă,zâne de rouă,să mă dezmierdeși-n moartezarea pământului … Citește mai mult
Miradoniz avea palat de stânci.Drept streșină era un codru vechiȘi colonadele erau de munți în șir,Ce negri de bazalt se înșirau,Pe când deasupra, streșina antică,Codrul cel vechi fremea umflat de vânt,O vale-adâncă ce-ngropa în codri,Vechi ca pământul, jumeta din munte,Mâncând cu trunchii rupți scările negreDe stânci, care duceau sus în palatO vale-adâncă și întinsă, lungă,Tăiată … Citește mai mult
Cine-ți sărută genele-n somn?Și cine-i acolo când îngerii dorm?Toate zânele bune să te ocroteascăToate florile câmpului să te-nflorească. Refren:Inima mea e ușoarăInima mea parcă zboarăInima mea nu e întreagă dacă nu ești tu. Zâmbetul tău e tot ce-mi dorescȘi sufletul meu ți-l dăruiescToate razele Soarelui să te cunoascăToate apele cerului să te-nvelească. 2 x Refren … Citește mai mult
Văd în codru cum sub lunăZânele gonesc călare.Zurgălăi aud cum sună,Sună corn de vânătoare.Caii albi, cu dauriteCoarne mari de cerbi, în goană,Parcă-s lebede stârniteCare zboară prin poiană.Semn regina-mi face mieSurâzând-mi de-a călare.Nouă dragoste să fie?Moarte să însemne oare?
Zang, talang! E Zuza-Zang.Sună zâna zori-n pragZumzăie ziua ziucaZis-a Zanga zambaluca,că de tot mă zâmbărescde când zorii zăngănesc,zor de ziuă ziurescmiez de zi zădărnicescpână seara zăpăcescsă zăresc şi să zoresc.Toate zările ziuesc,zilele le ameţesc,zarurile când le dau:zece-zece.zero – stauzece – iauzero – foczece – poczero – taczece – facşi la zece zori desfacblestemul lui Zuza-Zang.Zic: … Citește mai mult
Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământSălbatică Zână-a pădurii,Căci ochii ei negri asemenea suntCu negrele boabe-ale murii.Iar unde e mură, sădită de ea,Pot merge neveste și fete,Flăcăilor însă vederea le-o iaȘi junghiuri prin cap le trimete!Și zmeura-anume-o făcu pe pământSălbatica Zână-a pădurii –Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,Obrajii și rumenul gurii.Iar pe-unde sădește ea zmeură-n văiPot … Citește mai mult
Prea se-nvârte roata morii,Pleacă iarna, vin cocorii,Zarea nu ne mai încape,Firul ierbii dă să scapeȘi se-agață de lumină,Vremea-i vreme, vina-i vină,Îngerii se scaldă-n soare,Ce e dor, ca dorul doare,Mugurii pleznesc pe ramuri,Numai zânele n-au hamuri,Nici potcoave fermecate,Să se lase-nduplecate,Pleacă sfinții, vin ereții,Prea se-nvârte roata vieții.
Floricică floare dalbăSuflă vântul în câmpiePlânge pruncul în chindieLupul lacrima să-i soarbă. Plânge pruncul, plânge, plângeC-a rămas fără fârtațSus în munții cei înalțiLupului inima-i frânge Crescut-a pruncu-n poianăÎn pădure, lângă eaCrescut-a un chip de dacDușmanul s-o ia la goană. Frunză verde de urzicăSe-aude un glas cântândCântecul purtat de vântDacului cel făr de frică. Frunzuliță foi … Citește mai mult