Versuri corectate și adnotate
În pajiștea din Țările de Jos,vaca visa un Dumnezeu pios,să-l rumege și să-l transforme-n laptelaic și cald livrat spre miazănoapte.Iar Dumnezeu din tristul lui Echer,plutind în limfa dogmei ca-ntr-un zerborșit în ecumenica-i odaie,se scurse-ademenit și brav în paie.
Ai, muncitor, fă-mi un vis,Un vis pentru dragostea mea.Umpleți cu soare lumina soarelui,Briză și flori.Să fie din pânza de pajiști.Și – muncitor bun –Să fie un om care merge pe ea.
Zâne de rouă,mă rog vouă,să mă primițiîn pajiștea unde dormiți.Drept lumânare,aș vrea o floare.Drept rugăciuni și tropare,vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.Voi, zâne bune,zvârliți-mi un brâu,să se facă râuși să sune.Apoi, sub torentul spumos,îngropați-mă jos,s-aud prin piatră,ca și cum aș sta lângă vatră,poveștile-acestui ținut luminos..Așa mă rog vouă,zâne de rouă,să mă dezmierdeși-n moartezarea pământului … Citește mai mult
Poporul pajiștilor mă încântă. Frumusețea lui gingașă și lipsită de venin, mi-o recit într-una. Șoarecele de câmp, cârtița, întunecați copii pierduți în himera ierbii, șarpele orb, fiu al sticlei, greierul, imitator nătâng ca nimeni altul, lăcusta care își scutură cu zgomot și își numără rufele, fluturele care se preface că e beat și sâcâie florile … Citește mai mult
Dincolo de ideile de bine sau de răuse află o pajiște. Acolo te aștept.Când sufletul se-ntinde pe acea iarbă,a vorbi despre lume devine inutil.Ideile, limbajul, chiar și cuvintele „tu și eu”nu mai au niciun sens.Briza dimineții vrea să-ți dezvăluie niște taine.Să nu adormi la loc!.Oamenii pășesc încoace și-ncolo peste pragul ușii,acel hotar unde două lumi … Citește mai mult
Această lumină ar puteao-ntreagă lume să redeaSau poate mai degrabănoua umbră – tremurătoare, tandrăce ne leagă de ea?.Ea, nouă atât de asemănătoare,revenind, tremurândîn jurul unor stranii ajutoare.Umbre ale frunzelor fragede,pe drum și pe pajiștegesturi deodată familiarecare ne prind, ne amestecăluminii mai noi și mai clare.
Pământulși-a pus vălde-o gingășieușoară.Cum chipuluiunei proaspetemireseîi dăpaloarepudoareasurâzătoarede mamă.
Un nor ciudat cerul miră,Un strat cornut părea;Albastru strat –Şi coarne gri –Şi-aproape jos stătea.Pe pajişte – dar s-a retrasCa trena de uşor,Regina nu e mai presusCând calcă pe covor.
Din pajiștea unei dumbrăviUn uliu suie către slăvi,Tot mai departe și mai sus,Pe după geana zării dus.Natura mumă aripi viiI-a dat să zboare în tării,Eu, crai al lumii, m-am născutȘi nu mă pot urni din lut.
Alex: 2, 10, 2, ce dau la microfonAstăzi am plecat departe, am uitat de telefonȘi de tot ce înseamnă activitateAm închis ochii liniștit, am lăsat capul pe spate.Ca de obicei este liniște și paceBăieții sunt cu mine, e tot ce îmi placeSe face și merge, chiar dacă n-am baniNu mă cunoaște nimeni, astăzi am uitat … Citește mai mult