Dimitrie Anghel – Amiaza

E cald și lângă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică,Văzduhul tot nu se-nfioară de nici un zbor de rândunicăȘi doar furnicile de-aleargă acuma fără de hodină,Mărgele negre sămănate pe drumuri albe de lumină.În straturi florile-s trudite; un crin din când în când se-ndoaieȘi lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de … Citește mai mult

William Shakespeare – Cântec Pentru O Zână

Peste deal și valea mare,Prin tufișuri, prin zăvoi,Peste ghimpi, peste hotare,Prin potop și foc vioi!Eu mai iute hoinărescDecât luna-n zbor ceresc;Și slujesc Zâna Regină,Ud cu rouă a ei grădină;Aurii primule mariStau ca niște pensionari,Ca rubine de valoare;În pistrui e-a lor savoare;Caut rouă, stropi perechi,Să le pun perle-n urechi.

Maria Eugenia Olaru – Înrourare

Pas temător,mugur răvășit de furtună.Fi-va oare putere în elsă străbată până s-adună!?Și lacrima cald strălucindca o stea curgătoare-n lumină,în care murgul lângă muguriubind se alină.Și Mâna Domnească picurând ajutorsetei din lacrima muritoare de dor.Pas de mugur lăcrimând temătorprin lumini, de lumini doritor,și lacrima tremurând și mai tare,spre steaua stelei din zare.

Mihaela Runceanu – Eu N-Am Să Cunosc Bătrânețea – 1957

Nu vii să cutreieri câmpia cu mine,Nu vii printre greieri, printre sulfine.Tu nu vezi cum nalba își umple pocale,Și roua cristale ne scutură-n cale.Privește tăriile dragostei noastre,Înalță podoaba de pânze albastre.Trifoiul, vezi, îi cresc patru foi,Viori, viorii de noroc pentru noi.Fierbinte îmi este iubirea, o azimăA cerului verii, de toate se reazimă.Simt vântul câmpiei în … Citește mai mult

Costache Ioanid – Cum Trece Roua

Cum trece roua,sorbită-n crin,cum zboară noriiși alții vin,cum piere-un sunetpe-aripi de vânt,așa trec toatepe-acest pământ.Cu cât în lumeaduni comori,cu cât vrei slavăși strângi splendori,cu cât în viațăai tot ce-ai vrea,cu-atât plecareae și mai grea.fiori și patimiși trai slăvit,au toate-o caleși un sfârșit.Căci toți pleca-vom,lăsând ce-am strâns;dar unii-n paceiar alții-n plâns.

Constanţa Buzea – Roua Plural (7-9)

7Numele vinede foarte departeînsoțit de îngerul de la botezel ni-l alegenimeni de pe pământn-ar face-o mai bine. 8A sta pe margini și a privinu înseamnăa sta degeabaci a înțelege fluviul liniștitcurgând la vale plinde înotători și înecațisenintatea lui calmeazănevinovat e fluviul, spuiși te arunci în valuri. 9Pe celălalt malunii ajung cu barcaalții înoată repede, repedeeu … Citește mai mult

Constanţa Buzea – Roua Plural

Roua plural sau ce înseamnă să rămâi.Sau fericirea de a rămâne mai mult înamintirile unui copil străin decât în amintirilepropriului fiu. Pe crengile pure muguri șifrunze, păcatele mele, greșelile mele la careîn vis mă opresc. Să le rup, să le ard, dar cuce apă? Cu ce apă pe apă s-o sting între vii?

Cezar Baltag – Roua și Altceva

Dumnezeu irepetabil ca prezențauneiAlte-ființe-în-tinecoboară nemângâiatîn candela ierbii unde prafuldoieliinu îl ajunge.Dincolode clipa privilegiatăși disprețuităacolo undenici conceptul, nici extazulnu își înalță mâinile a rugaîn simpla prea simplăproliferarede cuvinte.Pentru că, oricum.El trebuiesă existeNoi să bem bucuria concretă a ierbii care suferă fără să știe