Magda Isanos – Dragostea
Dragostea care ne purta pe noinu știa de amintiri și strigoi.Venea din pământ, din ape,poruncindu-ne să ne ținem aproape.Și-avea puterea plantelor tăcute,de multe ori în jurul trunchiuluipetrecute.
Versuri corectate și adnotate
Dragostea care ne purta pe noinu știa de amintiri și strigoi.Venea din pământ, din ape,poruncindu-ne să ne ținem aproape.Și-avea puterea plantelor tăcute,de multe ori în jurul trunchiuluipetrecute.
Umplând încăperea și inima toată,bărbatul veni de-afară, din zloată;glasul lui mare făcu să se sperie focul.Suduia lepădându-și cojocul.Parc-ar fi un stejar stufos,gândii în taină, dar era frumos.Se supăra și-ndată râdea.Acum am să-l fac să nu mai poată pleca.“Tu ești subțire și ageră ca o nuia,îmi spunea uneori,ești plină de ghimpi și de flori;teme-te de mâna … Citește mai mult
Cerul acela fără de grabă căzuși mirosi albastru lângă mine,la ceasul trist când stelele luceaucum cupele pe jumătate pline.Ca ochii obosiți de vis, așase desfăceau astralele pleoape,și tulbure, ca-n fundul unei ape,cocorii nopții, ultimii, treceau.Era hotar și liniște-n hotarede s-auzea cum florile trosnesc,ca niște-aripi de înger care crescdeparte, -n mari grădini neștiutoare.
Aș vrea acest poem să-l ridic ca un val,să-acopăr cu el partea neagră din lume,totul să fie alb ca-ntr-un spital,fără morți, fără nume.În vreme ce orele zilei, rotunde și descrescând în lumină,trec pe dinaintea mea și se sfarmă-n grădină,o, s-ar zice că toate se joacă-n lume,numai eu cu meșteșugul meu neînțelesstau aicea fără să cos, … Citește mai mult
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe aleeacolo unde-i vezi or să mai steavoioși, în vreme ce vom putrezi.Atâta soare, Doamne, -atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de anotimpuri și de ploi,cu păr din care șiruie răcoare.Și iarba asta o să mai răsară,iar luna tot așa o să … Citește mai mult
Dușman grozav e timpul, mi se pareAcuma ca și când te-aș fi visat,Cum poate mai visează câte-o floarePământul, iarna, după ce-a-nghețat.Iubirea noastră astfel a trecut,Ca dâra luminoasă-a unei stele,Și bezna-n urma ei s-a refăcut,De-mi pare steaua fericirii mele,Că niciodată n-ar fi strălucit.Și nu mai știu acuma dacă-am statCu tine, dacă-n pieptul tău iubitEu inima-ntr-o zi … Citește mai mult
Tu ești în inima mea ca un darneașteptat și mult prea scump,pe care îl cercetez mirată iar și iar,cu-aceeași nesecată desfătare.Ești tainica-mi putere și mândrie,de când te știu mi-i cerul mai aproapeși nu mai pot durerile să vie,să-mi tulbure-ale sufletului ape.Tu mi-ai făcut țărâna mai ușoarăși inima așa de dulce, grea,ca ramura ce toamna se-mpovarăde … Citește mai mult
Acum, dimineața e-naltă și plinăde arbori care tremură ușorși de coline singure-n lumină,ce-n respirații unice cobor.E vară, până sus în cer e vară,și verdele acestor mari câmpiine-nvață că și morții au o țară,și mările, tăcute temelii.1947din Periodice (1932-1948)
Uneori, în diminețile clare,mă uit drept în soare râzândși nu pot crede c-am să mor în curând;viața mea sună înalt, fără-ntristare.Cred în ea, cred în numele eiși-n colorile-anotimpului meu,zveltă ca mestecenii, mereu,să freamăt aș vrea în soarele-acesta dintâi.Poate nu va fi seară, poate nu va cădeaîn putred octombrie fruntea-mi aprinsă;în glumă pun mâinile mele pe … Citește mai mult
Fericită de trandafirul zilei,Era vară și-nfloreau grădinile.M-am gândit la tine, dragul meuȘi mi-am spălat părul și mâinile.Am ascultat până seara târziu,Paloșul meu, frumoasa baladă.Și Dumnezeu a vrut un fruct să cadă,Din mărul răcoros, pe pragul meu.