Despre splendoare, Doamnă, dă-mi ideea:
Pentru-acel păr de strălucire plin,
Unde-ai găsit un aur așa fin?
De la ce mină sau filon ai cheia?.
Feericii tăi ochi, privirea-aceea,
Respectul, demn de-un imperial destin?
Oare l-ai dobândit prin har divin,
Sau prin vrăjitorie, ca Medeea?.
Din care scoică-ascunsă ai cules
Perlele prețioase orientale
Ce le arăți, când râzi, ca să ne-ncânte?.
Pentru că ești așa cum ai ales,
Păzește-te, oglinzi nu-ți stea în cale;
Fugi de fântâni; la Nàrcis ia aminte.
Sensul versurilor
The poem expresses admiration for a woman's beauty, questioning the source of her radiance and comparing her to mythical figures. It also carries a cautionary message about vanity, referencing Narcissus and warning her to avoid mirrors and fountains.