Versuri corectate și adnotate
Sângele e desigur luminăcum decade în geometrii.Umbră a Semnului Yang, lung exod– plexuri vii, din zăpadadin însăși Afara visării de lumi –viața Baal te născu tu născând-odar dacă Timpul e Narcisdacă realul e visul ce ne bănuie, Tueștiși nu eștiasfixiante fereștipeisaje cu oameni în gurăploi de sânge între cruce și ură.
Dacă aș putea să mă uitDar voi ați pus un deget pe mineStrângându-mi în urechi:Asta ești tu, tu, tu!.Niciodată nu voi mai privi în apa îngrozitoareîn care m-am văzut suferindDe neputința de a mă atinge,De a mă pune la adăpost de răulCare mă urmărește și mă limitează:Asta ești tu, tu, tu!Luați de pe mine mâinile, … Citește mai mult
Când Narcis a murit, iazul plăcerii sale se preschimbă dintr-un potir de ape dulciîntr-un potir de lacrimi sărate, şi Oreadele veniră plângând prin codrii, pentru a-i puteacânta iazului şi a-l mângâia.Şi când văzură că iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci într-un potir delacrimi sărate, ele îşi despletiră cozile părului şi se jeliră iazului … Citește mai mult
Oceanul va pleca într-o barcă.N-a mai trecutprin oglindă nicio femeie.Câinii din fiordpe care-l acoperă gândacii..N-o să mai treacăprin timp, niciun semn.Cer căzut.Ridi pagliacciO seară sumar scandinavă.Pisici de mătase.Plouă pe caseși pe trecut.Nord.Mă abțin. Mă îndemn.Prilej care n-o să se mai întoarcă.Azi taina se încheiela singurul ei nasture ruptși fărâmicios.Bucătarii mestecă-n otravăca-ntr-un sos.Dedesubte o băltoacă..Deasupra – … Citește mai mult
Coboram cu luntrea, tot perechi-perechi,Milă adunând, heu! din milă-n milă,Am trecut de cotul Dunării străvechiSoare tăvălind, vesel, în argilă.O, ce mare dulce-n mult prea galbeni zori:Pescăruşul fuse împuşcat degeaba.Bâzâiau locuitori necuvântătoriCând la Babarada când la Radababa.Şi când mi-am înfipt braţele în apeLuminoase până-n cel din urmă fund,N-am ştiut să-l prind, să nu-l las să scape,Printre … Citește mai mult
Despre splendoare, Doamnă, dă-mi ideea:Pentru-acel păr de strălucire plin,Unde-ai găsit un aur așa fin?De la ce mină sau filon ai cheia?.Feericii tăi ochi, privirea-aceea,Respectul, demn de-un imperial destin?Oare l-ai dobândit prin har divin,Sau prin vrăjitorie, ca Medeea?.Din care scoică-ascunsă ai culesPerlele prețioase orientaleCe le arăți, când râzi, ca să ne-ncânte?.Pentru că ești așa cum ai … Citește mai mult
Vrăjmașa mea, oglinda, în care-ți tot priveștiFermecătoarea față, de cer și-Amor slăvită,Întru a mea pieire te face să-ndrăgeștiNu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.Din inima ta – dulce cuib mie – tu m-ai smultLa sfatul ei: Prigoană haină și păgână!..Și totuși eu – chiar dacă iubesc atât de mult –Nu-s vrednic să fiu unde … Citește mai mult
Laura este îndrăgostită de ochii ei reflectați în oglindă, iar lui nu îi acordă niciun fel de atenție.Vrăjmașa mea ce ochii-ți oglindește,în care-Amor și cerul au valoare,te face să iubești ce ea nu are,și-un muritor nu te mai ispitește.Și, doamnă, ea așa te sfătuieștedin suflet să m-alungi, și n-am scăpare:cumplit exil, dar n-aș avea onoaresă … Citește mai mult
Copile,Ai să aluneci în râu!E-un trandafir în adâncȘi-n trandafir un alt râu.Privește acea pasăre! Priveșteacea pasăre galbenă!Mi-au căzut ochii în apă.Doamne,Alunecă! Băiete!Și-n trandafir sunt eu însumi.În apă când s-a pierdutam priceput. Dar nu mai explic.
Îți pleci pe liniști de iazPrin umbre profunde,Nostalgică sete și azi,Amurg de-o pătrunde.Te chemi. Luminos că-n pervazÎn taină răspundeMisteriosul obrazAscuns pe sub unde.Cu mâna încerci să-l atingiDin vis cum răsare,Dar chipul pe ape îl stingi.Grumazul și fața îți pierȘi raze, și stele, și cer,Cu o tremurare.