vanitate

Moulavi – Un Gramatician

de

Un gramatician se îmbarcase pe-un vas.Cu vanitate, întorcându-se spre cârmaci, îl întrebă:„Gramatică știi?” „O, nu!” răspunse celălalt.„Atunci, jumătate din viață ți-e pierdută.”Își simți cârmaciul inima rănită de tristețe;cu toate astea, pe moment nu-i răspunse.Dar vântul într-un vârtej aruncă nava.Cârmaciul, atunci, gramaticianului îi strigă:„Știi să înoți? Hai, spune-mi, știi?”„Despre înot să nu mă-ntrebi nimic.”„Ei bine, gramaticule, … Citește mai mult

Mircea Manolescu – Judecata Măgarului

de

Într-o bună dimineațăNu știu cum, accidental,Se-ntâlniră față-n fațăCioara și un papagal.– Vai de mine, zise cioara, arătându-se mirată,Cine te-a boit, cumetre, de-ai o haină-așa bălțată?– Hm, răspunse papagalul cu dispreț și într-o doarăParcă ce pricepe-o cioară!..Decât treanța aia neagră, afumată ca o oală,Zău aș prefera, cumătră, să rămân în pielea goală!Cioara una, papagalul încă una, … Citește mai mult

Mircea Manolescu – Fabula Mărului

de

Sta mărul pe tejghea lângă-o gutuie,Puţin cam scofâlcită şi gălbuie,Un Ionatan rotund şi sănătos..„- Eu, dragă, zise mărul cel frumos,Din veacurile multe ce-au trecutSunt fructul cel mai bine cunoscutŞi implicat în traiul omenesc..Spre pildă, dacă stau şi mă gândescPe Eva şi Adam i-au alungatDin Rai pentru un simplu măr mâncat.Tot mărul a stârnit întreagă sfadăŞi-acel … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Sunt

de

Sunt cel ce știe că-i la fel de vanCa-n luciul de cristal nevorbitorÎnspăimântatul, vanul privitorCe trupul fratelui urmează-avan.Știu, prieteni neștiuți, că ne-a fost datăDrept singura iertare doar uitareaȘi că-n uitare e și răzbunarea,Umanei uri, soluție ciudată!Ilustre chipuri de-a greși! UșorNu-i să dezlegi ce-i timpul, labirintMultiplu, unu și mereu distinct,Al fiecăruia și-al tuturor.Sunt nimeni. Spada n-am … Citește mai mult

Hafez – În Zori

de

În zori, când după-o noapte de cânt și desfătare,lăuta mi-am luat-o, și cupă, și ulcioare,înțelepciunii spus-am: ”Adio, mergi acumcătre-a beției țară pe-ncântătorul drum.”M-a mângâiat cu ochii cel care vinu-l vindeși izbăvit fu astfel de timpul care minte.”Plecați – atuncea zis-am minciunilor aceste –căci vulturu-și zidește sălașul sus, pe creste.”Întinde-ți altei păsări zadarnice capcane!Paharnici și prieteni … Citește mai mult

Radu Stanca – Vanitate la Pontul Euxin

de

Mare zadarnică! Mare zadarnică!Arsă de patimă eşti prea nedarnică.Cu toată apa ce-ai strâns-o-n pânteceN-ai stropul care să mă astâmpere.Mare de platină, mare de platină,Tu nu eşti dulce nici cât o lacrimă,Încât degeaba ţi-admir stihiileCu gust amar, ca zădărniciile.Inaccesibilă şi neavută,Nu cunoşti gura – ah! – care sărută.

Grigore Alexandrescu – Bursucul și Vulpea

de

Bursucul și vulpea.Bursucului îi venise rândul și el să domneascăPeste un pogon de tufe, în pădurea părintească,Pe marginea unei ape. Rigatul îi era micȘi acei ce îl văzurăToți într-o unire zicCă nu era alt nimicDecât o miniatură.Dar riga voiajase,Și-n străinătate-aflaseCă un bursuc domnitor,Ce va să-și facă un numeMare și faimos în lume,E neapărat datorSă ia … Citește mai mult

George Gordon Byron – Strofa XXII

de

Nici jună, nici bătrână, nici avândO ”vârstă oarecare”, în doi peri,Căci nu cunosc și n-am decis nicicândPe cineva să-mi spună – chiar de-I ceriCu rugăminți și daruri – prin cuvântSau prin depeșă, câte azi și ieri,În vorba asta-și află crezământ.Fără-ndoială: e o vorbă-n vânt.

Gheorghe Pitut – Fum (IX)

de

Am fost pus mai marepeste un teritoriu disputat,sediul eraîntre piețele învingătorilor vechiși învingătorilor noi,reclamațiile uzaseră o mașină de presat,am încurajat transcendența terestră,exercițiul disperat al absenței celeilalte,fluxul afectiv,încât aerul abia să mai poată rămâne aer,gata să devină solid,solicitanții erau mediocri tineri,delirau pe două, trei realitățicât mai opuse rampei mării,unul revendica un plan plan,altcineva un gând stândsau … Citește mai mult