Versuri corectate și adnotate
O, glorioasă cruce, victoriosTrofeu, de suferință-nconjurat,O, semn anume-ales, predestinatUnui remediu așa miraculos;O, viu izvor de sacru revărsat,În tine răul tot fu vindecat!Prin tine Domnu-a vrut și-a căpătatPe merit un renume de pios.Cu tine timpul răzbunării-i frânt;În tine mila astfel să răsarăCa primăvara după iarna grea.Dușmanii toți din fața ta dispară.Tu l-ai schimba pe cel care … Citește mai mult
Dacă acelor căpitani de altădat’Aflați, în plin triumf, pe culmi victorioase,Le-ar fi ajuns pe la urechi faptele Voastre,Cu teamă și rușine ei V-ar fi admirat.Căci doborâte la pământ le sunt de de’ndatăTrofee, faimă și zile glorioase,Lăsând loc liber doar Domniei VoastreDe laudă, ca singur în lume celebrat.Antichitatea avantaje nu Vă-aduceCăci de erori e plină-n mare … Citește mai mult
Efort măreț, egal cu propriul gând,Gânduri în acțiune revelate,Și nu în piept timid încătușate,Și destrămate-apoi în ploi și vânt.Curaj, de-al lăcomiei legământStrăin, de mari onoruri având parte,Bici nemilos al neîmblânzitei hoardeDin Malabarul sângeros și crud.A corpului alcătuire blândăOrnată de-o sfioasă reticență,Lucrare a cerescului, astrală.Asemenea virtuți și multe încă,Demne doar de Homer în elocvență,Zac sub această … Citește mai mult
Pe cerul amiezii ardea călătorPăstorul luminii, când turma de capreDin valea-nverzită plecă să se-adapeLa suava chemare a unui izvor.La umbra pădurii plecară în zborȘi păsări, de arșița zile să scape:Se-opri ciripitul, cicadele toatePorniră doar ele concertele lor.Liso, păstor pe plaiul cel verdeO caută-ntruna pe nimfa haină,Lacrimi vărsând pentru Natercia sa:”De ce pleci de la cel … Citește mai mult
Când printre nori Soarele trece arătândAcestei lumi lumina lui șovăitoare,Pe-o plajă învăluită în splendoare,Eu hoinăresc la inamica mea visând.Aicea am văzut-o, cu părul cochetând;Acolo dezmierdându-și fața-ncântătoare;Aici sporovăind, colo ascultătoare;Când la pământ căzută, când sprintenă mergând.Aici stătea cuminte, acolo m-a văzut,Spre mine înălțând privirea ei distantă;Aici puțin șocată, colo se-mbărbătează;Aici e supărată, acolo râde mult;În fine, … Citește mai mult
Cu timpul iubitorul lucrul iubit devine,Chiar în virtutea-nchipuirii sale;N-am altceva ce să-mi doresc, se pare,Căci partea ce-o doresc o am în mine.De se transformă-n ea sufletu-n sine,Trupul ce vrea să mai obțină oare?Numai în ea își află alinare,Căci sufletu-i legat de ea prea bine.Însă zeița pură și splendidă,Care, ca întâmplarea cu subiectul,Cu sufletul meu viu … Citește mai mult
Printre veșminte răscolea Elisa,Lăsate de Eneas amintire;Dulci prăzi, ale trecutei glorii zile,Dulci, atât timp cât soarta lui permis-a.Zări-ntre ele spada lui, neînvinsa,Aducătoare de nenorocire;Și parcă biruind propria-i fire,Vorbindu-i numai ei, acestea zis-a: ”Frumoasă spadă, dacă ai rămasDoar ca să făptuiești un rău anumePentru cel ce la mine te-a lăsat,Află că tu pe sfoară nu m-ai … Citește mai mult
Dulci și clare ape ale lui Mondego,Răgaz al amintirii fericit,Unde lunga speranță-n mod perfidM-a dat orbirii fără doar și poate.Da, mă despart de voi; dubiu nu-ncapeMemoria, care m-a regăsitNu va lăsa schimbarea s-o resimt,Pe cât mă duc, pe-atât sunt mai aproape.N-are decât Fortuna astă rarăUnealtă zisă suflet să o piardă,Ofrandă mării, vântului momeală.Dar sufletul, de … Citește mai mult
Curg apele acestea-ntunecate,Care din cer, din munți, se-nvolburară;Câmpiile-nflorite se uscară,E frig, iar valea n-o mai poți străbate. Trecu și vara, arșița-ntre alte,Lucruri cu alte lucruri se schimbară;Sorții perfizi de-acum abandonarăLegile lumii haosului toate. Timpul își are ordinea lui clară;Dar lumea nu; ea își pierdu măsura,De Dumnezeu lăsată în uitare. Păreri, uzanțe, întâmplări, naturaFac despre viața … Citește mai mult
Prin temnițe adânci un timp m-am perindat,Pedeapsă cuvenită vinovăției mele;Încă și-acum târând, duc lanțurile grelePe care Moartea, făr’ s-o vreau, le-a sfărâmat.La existența fără griji am renunțat,Căci Dragostea ritualuri, ofrande, nu ne cere;Exil văzut-am, sărăcie și durere;Îmi pare că așa-mi fu mie destinat.M-am mulțumit cu ce-i puțin, aflând cumvaCă mulțumirea era-n sine păcătoasă,Doar ca să … Citește mai mult