Suprema ardere.
Ard molcom lumânările
de ceară în sfeșnice.
Un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capiste
ș-atâță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opăitul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
vărsându-și puzderia
noi am vedea cum cântecul
consumă materia.
Sensul versurilor
Piesa evocă o atmosferă mistică, ritualică, legată de ardere și sacrificiu. Explorează ideea de ofrandă adusă zeilor și legătura dintre viață și moarte, sugerând că lumina și cântecul pot consuma materia, transformând-o.