Lucian Blaga

Lucian Blaga – Stalactita

de

Stalactita.Tăcerea mi-este duhul –şi-ncremenit cum stau şi paşnicca un ascet de piatră,îmi parecă sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,în care cerul este bolta.Lin,lin,lin – picuri de luminăşi stropi de pace – cad necontenitdin cerşi împietresc – în mine.

Lucian Blaga – Înscripție pe O Casă Nouă

de

Înscripție pe o casă nouă.Toate stau la locul lor,stă păianjenul în plasăca-ntr-o lume de mătasă.Nu-l încearcă nici un dordin ocolul lui să iasă.Toate stau la locul lor:piatră, floare și ulcior,vatră și amnar și iască.Asta-i legea tuturor:zări să-și facă din pridvor,să se simtă bine-acasă.

Lucian Blaga – Zi de Septembrie

de

Vino să vezi! În târzia bogată căldură-nchisîntre ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost,până-n cealaltă zareîncă o dată tărâmul să crească ar vrea. Și-n unghi săgetatpământul își trimitecocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e!Albastrul ce crud! Unei noi creșteri, văratice-n toamnă,se parec-am fi hărăziți și aleși. Și-o clipă ne e-ngăduitbănuituluiSudsă-i trimitem un … Citește mai mult

Lucian Blaga – Misticul

de

Trupul tău și sufletul, înaltul, îți suntca doi frați gemeni: se-aseamănă așa de mult cănu știi când e unul, când e altul.Eu nu-ți cunosc la chip numai sufletul.De câte ori îți întâlnesc din întâmplare trupul, nu-lbănuiesc, nedumerit mă-ncurc și cred că-i sufletul.

Lucian Blaga – Poeții

de

Nu vă mirați. Poeții, toți poeții suntun singur, neîmpărțit, neîntrerupt popor.Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,ei mai slujesc un grai pierdutde mult. Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Prin sunet și cuvânts-ar despărți, se-ntrec.Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.Ei tac ca rouă. … Citește mai mult

Lucian Blaga – Ecourile

de

Târziu. Pe boltă, trei pătrari de lună:E ca o floare mare, galben-dezvălităPe care vântul a despoiat-o de o petală.Eu trec prin singuratica cetateȘi-aud răsunetele pașilor mei rari,Sinistre cum se suie – ca niște lunatici –Pe acoperișe și pe vârfuri de biserici.Aud răsunetele pașilor mei rari,Cum își lovesc de ziduri frunteaȘi cum răsun-apoi din nou:Mai slab, … Citește mai mult

Lucian Blaga – Corni Vechi Se Scutură de Rod

de

Corni vechi se scutură de rod în cimitir.Mi-e sufletul bătrân – deodată cu pământul.Prin gene și frunziș cad stropi de cer –și-un soare sfânt și bun în păr mi se strecoară.Culcată-n troscoțelul verde pe-un mormânttu pari o coardă întinsă aspru pe-o vioară.Trimiți un tânăr zvon de moarte pe cărare.Tomnatic vânt pornește funigei spre mare.