Mistic, contemplativ

Grigore Vieru – Ora Materna

de

Și-atunci, dubios, bărbatulFrângându-se din trunchi,Femeii sale-n fațăÎi pică în genunchi.Îi ia în gură sânulȘi-l soarbe el întâi,Să-l poată prinde prunculPlângând pe căpătâi.Cu laptele din țâțăȘi farmece sorbind,Vrăjit rămâne soțulPe ea în veci iubind.

Gabriela Melinescu – Casa de Fum

de

Cărămizile casei noastre sunt din fum.Se vede un flaut suspendat.Patul cântă singur.De trei ori să fii lăudat, fum,pentru tine știu că există un vârf de urcat.Nimicul lucește în mijlocul casei.Țin în gură un diamant.Printre obiecte vii psalmodiezcu pas amețitor de coribant.Nimeni nu poate opri procesiuneade oameni travestiți în crini.Se vede casa noastră de fumși toți … Citește mai mult

Emily Dickinson – Spiritul e Urechea Lucida

de

Spiritul e Urechea Lucidă.Prin el putem auziCe e de-auzit înlăuntru –Ce ni se-ngăduie-aici –Pentru alte Servicii – că Sunetul –Atârnă-o Ureche mai micăÎn afară Castelului care conțineCealaltă Ureche – unică –.1863

Sabestari – Grădina Tainei XI

de

ÎNTREBAREA 13.Ce spune cel ce-a aflat deplinul adevărdin ochi şi aluniţă, din buze şi din păr? RĂSPUNSTot ce-n această lume vedem şi poartă nume,reflex e-al celui Soare ce dăinuie-n cea lume.A Lui e Frumuseţea şi-Atotputernicia,şi faţa-i ca şi păru-i ne-aduc doar mărturia.Blândeţea şi mânia sunt însuşiri divine,căci faţa ca şi părul ni le vădesc prea … Citește mai mult

Costel Zăgan – De la Alfa la Omega

de

Ce fără margini încântare,ce cântec fără de-nceput,ce taină revărsată-n mare,femeia pornește c-un sărut.Ce cântec fără de-nceput,femeia-ncepe cu sfârșitul,dar niciodată n-am s-o uit,femeia-i pâinea și cuțitul.Femeia-ncepe cu sfârșitul,ce taină revărsată-n mare,cu răsăritul și-asfințitul,e cea mai pură întâmplare.Ce cântec fără de-nceput,ce rai de unde-ai re-născut.Costel Zăgan, CEZEISME II

Jorge Luis Borges – Revărsatul Zorilor în Islanda

de

Acesta e revărsatul zorilor.E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.Va zămisli lupii și șarpelecare este și marea.Timpul nu îl atinge.A zămislit lupii și șarpelecare este și marea.A văzut plecând corabia pe care o vor facedin unghiile morților.Este cleștar de umbră în care se priveșteAtotputernicul, n-are chip.Mai greu e decât mărileși decât cerul mai … Citește mai mult

Lucian Blaga – Suprema Ardere

de

Suprema ardere.Ard molcom lumânărilede ceară în sfeșnice.Un tâlc s-alege sibilinprin umbrele veșnice.Pe vetre și în capisteș-atâță jeraticul.S-aprinde ambra pentru zei,și mirtul, sălbaticul.Și arde untdelemnul înopăitul cu toartele,pentru vieți ce vor veni,dar și pentru moartele.Dacă lumina ar cântavărsându-și puzderianoi am vedea cum cânteculconsumă materia.

Lucian Blaga – Rune

de

În chip de rune, de veacuri uitate,poartă o semnătură făpturile toate.Slăvitele păsări sub aripi o poartăîn liturgice zboruri prelungi ca viața.În slujba luminii, urna fără de toartă,luna și-o ține ascunsă pe fațăvrăjită să nu se întoarcă.Stane de piatră, jivine, cucutăpoartă o semnătură cu cheie pierdută.Pecete tăinuită de două ori –față de foc, arătare, care pe … Citește mai mult