Versuri corectate și adnotate
Albe coloane, zei reci,Trupuri fără de pată,Frunză cu freamăt de veci,Vreme nedezlegată.Ram de măslin milenar,Umbre plăpânde și azi,Ape șoptind în cleștar,Nu v-ați schimbat la obraz.Stai ca o stană și tu —Lepezi om și viață,Totul când straniu stătuTânăr, plin de verdeață.Mieii priori i-au păscutFluiere fără de moarte.Albe coloane sunt scutCelor ce vin de departe.
Sub copacul acesta s-a spânzurat o fecioară.Almatheia, capra fermecată,îngenunche la umbra copacului.Zeii se fac ploi de aur, șiretlicuri și tauri.Ei pătrund pe sub dafinise dau în leagăn și se-ascundculeg struguri și cântă.Joacă. Îi privești.Se privesc. Joacă.Pe ploaie, pe arșiță, pe ninsoare.Parcă și ținuturile din jurs-au făcut deodată de stofăși s-au trezit într-o marede temple.Oi de … Citește mai mult
O, zeu trufaș, de ce a trebuitcopacul meu, ce se-nălța în crângatât de mândru și de împlinit,să mi-l distrugi? Știai că am să-l plâng?.Ce ți-a făcut? De ce mi l-ai trăznitcu biciul tău? Era nevinovat,era frumos și-adesea, fericit,din umbra lui, la ceruri m-am rugat.Acum, gândind la tine, zeu trufașc-un trai ce-l vrei intens, mă-ntreb: „Poți, … Citește mai mult
Suprema ardere.Ard molcom lumânărilede ceară în sfeșnice.Un tâlc s-alege sibilinprin umbrele veșnice.Pe vetre și în capisteș-atâță jeraticul.S-aprinde ambra pentru zei,și mirtul, sălbaticul.Și arde untdelemnul înopăitul cu toartele,pentru vieți ce vor veni,dar și pentru moartele.Dacă lumina ar cântavărsându-și puzderianoi am vedea cum cânteculconsumă materia.
„Observ apoi că există mare dispreț față de zeiprintre noi” – spune el în mod solemn.Dispreț. Dar la ce se aștepta?Lăsați-l să organizeze religia la fel de plăcut ca el,scrie Marelui Preot al Galatiei cât de mult îi plăcea,sau altora de acest gen, incitându-i, dând instrucțiuni.Prietenii lui nu erau creștini; era atât de sigur.Dar chiar … Citește mai mult
Zeii nu mor. Moare doar credințaingratei mulțimi a muritorilor.Zeii sunt nemuritori. De privirile noastreîi ascund nori argintii.O, Tesalie sacră, ei Te adoră,de Tine-și amintesc în sufletul lor.În zei, ca și în noi, înfloresc amintirile,tremur al primei iubiri.Când zorii sărută Tesalia,fior din traiul zeilorstrăbate văzduhul și uneori o diafanăformă plutește deasupra colinelor ei.
Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană,Tu din tronul tău scăpărând lumină,Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână,Nici în aleanuri.Zeița: „Cine te supără?Persuasiunea pe cine vrei să convingă?În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,și, dacă nu te iubește, te va iubi.”
Cine se răstignește pe sineîn nașterea sa?Ochii bat lumile,Ochii treieră lumile.Lăcuste de ploaie uscatăforfotesc în hazard.Mă dau spre luminalumilorși voi avea umbră,și ochiul va arde văzând,și urechea va fi vinovată de sunete.Iată, trec pragul ființeiși, ca lupii ce tabără prada,sar asupra mea simțurile.Iată, îmbrac incendiulcărnii meleși respirația mă țesecu o suveică de zgomot, nimicitoare,între a … Citește mai mult
Sub cerul înstelat, într-o veche cetateArd răzleț faclii și-s ziduri dărâmate.Un înger de femeie pășește fără teamă,Ielele o însoțesc, iar cel ales o cheamă.Dar bolta-i ruptă-n două la o simplă privireȘi atunci un prinț apare-nsoțit de-un vraci bătrân,Ce îi arată calea, drumul ascuns al sorții,Cărările viclene ce bat la poarta morțiiFiii neamului se-nchinauJertfe alese ei … Citește mai mult
Cântând își deschidea poetulhotarele destinului.Desprinși din cântecul-inel,văzduh și ape împânzirăsuavii zei pe care elaevea îi isca din liră.Sfioase nimfele fecioareîși ascundeau rotunzii sâni,cirezi de minotauripășeau domol printre salcâmi.Doar sus în zborul lui frenetic,lovit de-al fulgerelor vaier,un zeu pe jumătate sunetînnebuni deodată-n aer.Atunci crescu un joc pe careimic nu-l mai putea opri (…)E pace azi. Doi … Citește mai mult