Versuri corectate și adnotate
S. 1:Adesea-am vrut săfiu cu tine, adesea nu puteam.Adesea-am vrut să știucă-i bine, adesea nu știam.Adesea am trecutpe-alături, nu m-ai cunoscut.Adesea n-am vrutsă o faci, adesea mult am vrut ca… Ref:Tu ești unica pecare-o vreau acum.Nu mă supăra, numai vreau să beauAmărul din pahar,să fumez țigări,să fiu în zadar,între lumânări… ca.Tu ești unica pecare-o vreau … Citește mai mult
Suprema ardere.Ard molcom lumânărilede ceară în sfeșnice.Un tâlc s-alege sibilinprin umbrele veșnice.Pe vetre și în capisteș-atâță jeraticul.S-aprinde ambra pentru zei,și mirtul, sălbaticul.Și arde untdelemnul înopăitul cu toartele,pentru vieți ce vor veni,dar și pentru moartele.Dacă lumina ar cântavărsându-și puzderianoi am vedea cum cânteculconsumă materia.
Lumânări cu ochi de fiară.Hohotul de luptă stă ascuns.Ca un fir de apă într-o stâncă, îngerul,axă mișcătoare, lumea a străpuns.E aproape o femeie moartăcoborâtă într-un iad marincare s-a turnat în viațăprintr-un subțiat de sticlă spin.Umblă și acum, desculță bate apa,duhuri trupuri fac din alba cearăși le-aruncă-n apa care se revarsăpeste marginile vieții în afară.
Ardea o lumânare așezatăPe-o altă lumânare ce ardeaȘi-n alba luminare ca de vatăM-am așezat, tot alb, deasupra mea.Atunci a hohotit o mască lată,Căci, fără rost, pe-un cub de piatră grea,Ardea o lumânare așezatăPe-o altă lumânare ce ardea.Eu am plutit spre bagdadii, deodată,Spre zeul zugrăvit, care priveaNepăsător, pe lada înstelatăDin podul alb cum, făr-a fumega,Ardea o … Citește mai mult
Copiii privescun punct depărtat.Se sting lumânările.Fetele oarbese roagă luniiși-n văzduh se înalțăspirale de plânset.Munții privescun punct depărtat.
În sfeșnicele vechi de-aramăDescresc trei lumânări de ceară –Descresc ca nopțile spre vară,Și-n sfeșnicele vechi de-aramăTrei flăcări parcă se destramăÎn fire lungi de foc ce crescDin lumânări până-n tavanȘi scriu verseturi din CoranDe-a lungul templului turcesc..Trei credincioși desculți se-nclinăProptinu-și frunțile-n covor –Și parcă-s trei bolnavi ce mor..Trei credincioși desculți se-nclină,Și-n simfonia de luminăCe-și plimbă petele … Citește mai mult
În fața acestui trup care a fost al meu,senin, ca ceara,– nimeni, cred eu, n-o să aprindă o lumânare –fără laudă de sine nici reproșuri,voi rosti câteva fraze:„Ținea neapărat să se minuneze,pretinzândcă un cal sau o pietricicăprețuiesc cât neamul omenesc.A scris cărți:unele de prisos,altele care placamatorilor de paradoxuri”.În fața acestui trup care a fost al … Citește mai mult
Cel ce are mireasă este mire, iar prietenulmirelui, care stă și ascultă pe mire, sebucură cu bucurie de glasul luiIOAN, 3, 29.Sunt tânărul sfios ce-aprindeAtâtea lumânări pe rând.Ea, fără gânduri și cuvinte,Pe malul celălalt zburând..Iubesc și ruga pe-nserateLa râu, pe lângă albul schit,Și umbra ce-n azur se zbate,Cătunu-n prag de asfințit.Supus privirilor duioaseȘi tăinuintei ei … Citește mai mult
Acolo, -n umbra cenușie,Clipește-o candelă-n amvon.Curând privi-va noaptea vieÎn ochii tăi fără de somn.Vorbind de sfânta-nțelepciune,Spre lume-auzul ți-l apleci.Sub bolți – a umbrelor genune,Aici – doar piatra bâncii reci.Visu-ntâlnirii-ntâmplătoareAprins să cearnă arzătorPe lumânări pâlpâietoare,Peste icoane, peste flori.Tăcerea mă inspiră iarăȘi gândul nu ți l-am aflat.Și porumbița se-nfioară,Și șarpele e-nfiorat.