Ceas de cumpănă. Amurg.
Vai, toate către soare curg –
tărâmul larg și noi cu el.
Pe-o lină aurie apă
Thule și Orplid, țară după țară,
toate trec prin soare
ca printr-un inel.
Se curmă ziua, vine seară.
Un fluviu purtător a toate
duce plute, vârste mute,
către cele nevăzute
‘n marea noapte.
Sensul versurilor
The poem reflects on the transience of life and the inevitability of death, comparing existence to a river flowing towards an unseen, eternal night. It evokes a sense of melancholy and acceptance of the natural cycle of endings.