La fața stihiei
peștii s-adună,
cu ochii întorși
se uită la lună.
Suveici de aur,
mici zei de apă,
luând sfatul lunii
învață să tacă.
1937
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă liniștită la un bazin dintr-un parc, unde peștii se adună și contemplă luna. Versurile sugerează o atmosferă misterioasă și contemplativă, invitând la reflecție asupra tăcerii și a naturii.