Eugenio Montale – Bazin

Trecu peste cristalul tremuratun râs de beladonă înflorită,de printre ramuri grăbeau norii,din adânc, li se-nfiripaimaginea câlțoasă, ofilită.Unul din noi zvârli o piatrăce sparse întinsul lucios:nălucile molatice se frânseră.Dar iată, altceva se târăștela fața de oglindă ce lucește:să izbucnească nu are prisos,să trăiască nu știe cum anume;dacă-l privești se rupe, pleacă-n jos:născut și mort, și n-a … Citește mai mult