Lucian Blaga – Bazin într-un Parc
La fața stihieipeștii s-adună,cu ochii întorșise uită la lună.Suveici de aur,mici zei de apă,luând sfatul luniiînvață să tacă.1937
Versuri corectate și adnotate
La fața stihieipeștii s-adună,cu ochii întorșise uită la lună.Suveici de aur,mici zei de apă,luând sfatul luniiînvață să tacă.1937
Acest lac, baltă în creștere, opalină,luciu monstruos de nici un fel de alb,fără de copac în oglindă,deodată s-a scuturatși a zburat drept în suscu niște aripi ciudate.Doamne, ce pasăre o fi dormit în fața meacând eram cât pe cesă mă înec.
Din țara celor morțivoi, trandafiri, veniți,ai fericirii sorțiprin voi îi prevestiți.Cei ale căror craniide viață s-au golit,ce n-au știut vreodatăsă spună v-au sortit?