Cu trupul ultragiat de recea spadă-a
Lui Hamlet moare-un rege-n
Danemarca,
În nalt palat de piatră, ce domină
De crunți pirați cutreierata mare.
Uitarea și-amintirea țes povestea
Defunctului monarh și-a umbrei sale
Grammaticus a adunat cenușa
În gesta sa. Și iată, după veacuri,
Cum moare iarăși riga-n Danemarca
Și moare totodată, ca prin farmec,
Pe scenă, la periferia Londrei.
Avut-a visu-acesta William Shakespeare
Eternă ca ritualu-mbrățișării
Și roșul trandafir al aurorei
Și ale lunii fețe schimbătoare
E moartea rigăi. Vis trăit de Shakespeare,
Pe care-l vor trăi întruna alții,
Și e de-atunci un obicei al vremii
Și-un rit pe care-l săvârșesc în ceasul
Predestinat figurilor de ceară.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a eternității prin prisma piesei Hamlet de Shakespeare. Moartea regelui danez se repetă la nesfârșit, devenind un ritual etern, un ecou perpetuu în timp și spațiu.
