Versuri corectate și adnotate
Am săvârșit păcatul cel mai greuDin viața unui om. Căci fericitN-am fost. Uitarea mi-e sortitSă-mi troienească lespedea mereu. Părinții-ncrezători m-au zămislitPentru riscantul și frumosul jocAl vieții. Pentru aer, apă, foc,Pământ. Mâhniți sunt: n-am fost fericit. Dorința neîmplinită-i. Mintea meaCanon simetric și-a impus în artăCe țese fleacuri. Vai, le-a fost deșartăCredința că-n tărie-i voi urma. Nu … Citește mai mult
Memoria timpuluiE plină de spade şi corăbii,De pulberea imperiilorŞi de foşnetul hexametrilor.De uriaşii cai de război,De strigăte şi de Shakespeare.Eu vreau să-mi amintesc sărutul acelape care mi l-ai dat, cândva, în Islanda.
Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasăDin tată-n fiu. Cu toții-acumTrasează-același labirintic drumDe dragoste de la Adam purceasăȘi de la Cain și Abel, în zoriiAtât de vechi că-s azi mitologie.Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,În clipa zămislirii. Simt fioriiPrezenței lor multiple. Suntem noi.Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,Mulțimea celor zămisliți din greu:Ai lui Adam … Citește mai mult
Un lucru știu că nu-i. Este uitarea.Salvând metalul, zgura o salveazăEl, care-n amintire-nregistreazăProfetic luna ce-o să-aprindă zarea.Aici e tot. Reflexe infinitePe care în oglindă le-ai lăsatDin revărsat de zori la scăpătatȘi vei lăsa mereu, necontenite.Și totul e o parte din diversulCristal al amintirii: universul.Sfârșit nu au îngustele-i culoareȘi pasul tău de uși de fier e-oprit.Doar … Citește mai mult
Acesta e revărsatul zorilor.E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.Va zămisli lupii și șarpelecare este și marea.Timpul nu îl atinge.A zămislit lupii și șarpelecare este și marea.A văzut plecând corabia pe care o vor facedin unghiile morților.Este cleștar de umbră în care se priveșteAtotputernicul, n-are chip.Mai greu e decât mărileși decât cerul mai … Citește mai mult
Străzile din Buenos Airessunt intestinele sufletului meu.Nu străzile energicechinuite de grabă şi trudăci mai ales dulcile străzi de periferietandre de arbori şi amurgşi cele încă mai departe de afară– fără de toate cuvioasele plantări de arboreunde austere căsuţe abia se-aventureazăostile imortalelor depărtări –unde se-nghesuie în adânca viziunea plaiului întins şi-a cerului nesfârşit.Ele toate sunt pentru … Citește mai mult
Se deschide poarta dinspre grădinăcu docilitatea paginiipe care o dăruire statornică o cercetează,iar înăuntru privirilenu mai simt nevoia să se ațintească pe obiectelece s-au întipărit adânc în amintire.Cunosc obiceiurile și sufleteleși graiul de aluziipe care oamenii ce-și duc viața împreună îl urzesc.Nu am voie să vorbescși să mă-mpăunez cu hrisoave ticluite:mă cunosc prea bine cei … Citește mai mult
Nimic ori prea puțin despre străbuniiDin stirpea Borges știu: vagi lusitaniCe-n carnea mea lăsat-au peste aniOpreliști și-obiceiuri. Parcă buniiNicicând n-ar fi trăit. Și mi se pareStrăini complet că sunt de-a artei moarte.Imperceptibil, fac cu toții parteDin timp, și din pământ, și din uitare.Așa-i mai bine. Împlinit destin.Sunt neam de lusitani. Viteji ajunșiPe mările Orientului străin,Apoi … Citește mai mult
Ei mă răstignesc, iar eu trebuie să fiu crucea şi cuiele.Ei îmi întind potirul, iar eu trebuie să fiu cucuta.Ei mă înşală, iar eu trebuie să fiu minciuna.Ei mă aruncă în flăcări, iar eu trebuie să fiu iadul.Trebuie să aduc prinos de recunoştinţă, laude fiecărei clipe.Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile.Ponderea exactă a universului, … Citește mai mult
În seara cea din urmă plumbii șuieră.E vânt și vântul vântură cenușa,se-mpuținează ziua și-ncleștareacumplită, biruința nu-i a noastră.Barbarii au învins, barbarii gauchos.Eu, care legi studiat-am și canoane,eu, Francisco Narciso de Laprida,eu, care-am proclamat independențaîn aste tinere provincii. Fațamânjită mi-e-n sudoare și în sânge,speranță n-am, dar nici nu-mi este teamă,mă-ndrept spre miazăzi, prin mahalale.Acelui căpitan din … Citește mai mult