Versuri corectate și adnotate
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,Se alintă-n gânduri-clipe, ani și gânduri își vorbesc.Ce își spun? – o știe lacul, dar el tace, liniștit,Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privitApa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vântȘi-au plecat … Citește mai mult
Mă retrăsesem într-un colț de lumeCa într-un început de nouă viață,Când îl aud, devreme-n dimineață,Prin pomii înfloriți, cântat, un nume.Privesc atent la pasărea ce zboară,Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,În trilul ei e-o altă armonie.Nu, nu e numele ce mă-nfioară!Se-ascunde-o adiere printre ramuriȘi-o urmăresc petală cu petalăCum se alintă, caldă și domoală,Dar nu … Citește mai mult
Purtai o rochie verde în seara de-atunci,Cu luciu stins, ca fața fântânilor adânci.Își revărsase luna lumina ei de ceară,Pe umerii tăi, negri rămași de peste vară.Pe fruntea care, parcă de toate se uimea,Pe gura – prea aproape o clipă de a mea.Pădurea, mi se pare, avea o melodie,Străină pentru mine, necunoscută ție.Când surâdeai, surâsul era … Citește mai mult
Simt cum ne pierdem în ploi, în ploi, în ploi.Ștergem iubirea din noi, din noi, din noi.Tu și eu, inimi ce bat împreună mereu.Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecouCe mă cheamă din nou.Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecouEste numele tău.Ecou, iar aud un ecou, iar aud un ecouCe mă … Citește mai mult
Târziu. Pe boltă, trei pătrari de lună:E ca o floare mare, galben-dezvălităPe care vântul a despoiat-o de o petală.Eu trec prin singuratica cetateȘi-aud răsunetele pașilor mei rari,Sinistre cum se suie – ca niște lunatici –Pe acoperișe și pe vârfuri de biserici.Aud răsunetele pașilor mei rari,Cum își lovesc de ziduri frunteaȘi cum răsun-apoi din nou:Mai slab, … Citește mai mult
Ecou de văi răsună-n tine, surdă,bisericii cu turnul răsucit…Închid pereții umeziți din schitdescătușate plesnituri de durdă.Zadarnic orologiul împartecădelnița înclătinată-n loc……Ți-a fost luat în gene noaptea focdar clipa e-n mări… departe…
Ce-i „clasic” azi – a fost cândva „romantic”.Doar ce-a fost „strigat” a rămas „ecou”.Ce-i azi „modern” – va fi odată „antic”.Dacă ajunge „vechi”, nici n-a fost „nou”
Splendid răsună când poetulBa cu un soare, ba c-un rege se comparăDar când străbate sumbre nopți, cu-ncetulEl își ascunde fața lui amară.De nouri fermecat și ceațăCăzut-a-n noapte cerul de azur.Slăbită, palidă mi-e fața,Șirul lacrimilor sur.Nu mă lăsa, tu, nopții și durerii,Prea-scumpo, cu obraji de stea.Tu, fosfor, tu făclie-a serii,Tu soare, tu lumina mea.
Cu trupul ultragiat de recea spadă-aLui Hamlet moare-un rege-nDanemarca,În nalt palat de piatră, ce dominăDe crunți pirați cutreierata mare.Uitarea și-amintirea țes povesteaDefunctului monarh și-a umbrei saleGrammaticus a adunat cenușaÎn gesta sa. Și iată, după veacuri,Cum moare iarăși riga-n DanemarcaȘi moare totodată, ca prin farmec,Pe scenă, la periferia Londrei.Avut-a visu-acesta William ShakespeareEternă ca ritualu-mbrățișăriiȘi roșul trandafir … Citește mai mult
Alo, aloEste cineva acolo?Căci nu aud niciun sunetSingur, singurNu prea știu unde este lumeaDar îmi este dor de ea acum. Refren:Sunt aproape de margineȘi îmi strig numeleCa un prost cu toată forța plămânilor meiCâteodată când închid ochiiMă prefac că sunt bine, dar niciodată nu-i suficientPentru că ecoul meu, ecoul este singura voce care se întoarceUmbra, … Citește mai mult