Daniel Vişan-Dimitriu – Ecoul Zărilor Curbe

Ne pierdem în ecouri de strigăte mute,Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute,În zori ce-au adus între noi întunericȘi goluri în visul odată feeric.Și nu e niciunul în stare să spunăCă dragostea noastră de azi e nebunăȘi zguduie noaptea, și urlă în ziCă încă trăiește în suflete vii.Și vrea să distrugem cortina ce-apasăPe-o scenă de … Citește mai mult

Monokrom – Ecouri

EcouDoar glasul mării a rămasÎn scoica goalăCe am cules-o într-o seară,Noi,Îndrăgostiți de doi,Cuprinși din nou de toamnăMurdari pe fețe cu noroi. (aaaah).16 ani lumină nu ar fi de ajunsÎntr-o secundă, cometă, ei s-au scurs.Trăiește clipa, trage-o în piept,Te mai aștept doar un momentSă te întorci să mă săruți cum o făceai într-o joiDau, singuri pe … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Ecourile

Cu trupul ultragiat de recea spadă-aLui Hamlet moare-un rege-nDanemarca,În nalt palat de piatră, ce dominăDe crunți pirați cutreierata mare.Uitarea și-amintirea țes povesteaDefunctului monarh și-a umbrei saleGrammaticus a adunat cenușaÎn gesta sa. Și iată, după veacuri,Cum moare iarăși riga-n DanemarcaȘi moare totodată, ca prin farmec,Pe scenă, la periferia Londrei.Avut-a visu-acesta William ShakespeareEternă ca ritualu-mbrățișăriiȘi roșul trandafir … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ecouri de Rugină

De-oi cânta-ntr-o sărbătoareprin poiana c-un izvorcare-şi susură izbândastrălucind triumfătorînspre muguri noi pe ramuride prin teii reci şi goi,cu o viaţă ce se zbateca şi gândurile-n noi,îmi va fi un cânt sălbatic,urlet aruncat spre cerprintre pânze de păianjenicu-amintiri ce nu mai pier.Se va pierde-n roi de steleahtiate de adopţiiale pulsurilor caremai atârnă-n crucea nopţiiridicând o rugă … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ecouri

Mă-ndrept către munți cu viteză,Pe drumul ce codri desparte,Ascult muzica mea portugheză,Iar gândul îmi zboară departe.Trecând peste plaiuri golașe,Plutind peste ape de munte,Răzbind prin păduri și făgașe,Și gata orice să înfrunte.Ajung, pe-nserat, la colibă,M-așteaptă ascunsă, tăcută,Iar umbre ce pe-alții-i inhibă,Apar dintr-o lume pierdută.Și poartă un vers, o silabă,Ce par că dansează tangouri.Aștern pe hârtie, în … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Amintirile

Amintirile, un inutil infinitSingure, însă, şi limpezi pe marea neatinsăÎn mijlocul mugetelor nesfârşite..Marea,Glas al unei măreţii libere,Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,Grăbită să şteargă dulcile urmeAle unui gând credincios..Marea, dezmierdările-i indiferente,Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,Şi-n agonia lor,Mereu prezentă, mereu înnoită,În treazul gând agonia..Amintirile,Zadarnică revărsareDe nisip mişcător,Ce nisipul n-apasăEcouri scurte necontenite,Mute ecouri ale rămasului bunDe … Citește mai mult

Panait Cerna – Ecouri

Când, după zile lungi de jaleCe-au mângâiat un trist amor,Vă întâlniţi pe-aceeaşi cale,Înlănţuiţi de-acelaşi dor.Grădinile în mii de feţeÎn cinstea voastră înfloresc,În crâng v-adastă cântăreţe,Ce numai pentru voi doinesc.De deznădejdi de mai-nainte,Acuma să zâmbiţi vă vineŞ-un gând vă luminează-n minte,Că viaţa-i cel mai mare bine.Pe toate pune stăpânireA voastră inimă măiastră.Nu, nu! Atâta fericireNu poate … Citește mai mult

Florin Chilian – Sens Interzis

Deschid ochii cu teamăȘi privesc în jurToate-aud, mă cheamăDar parcă n-au conturMâna-ntind în fațăS-ating gândul tăuNu-ntâlnesc nimicA fost doar un… a fost doar un ecou…Cât aș vrea să luptCât aș vrea să strigGândul tău mă cheamăȘi mi se face frigÎmi repet întrunaE-un ecou, nu vinÎntorc ochii să fugÎntorc ochii să strigÎntorc ochii… dar ochii revin…Poate … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Amurgurile Mă-Ngrozesc

Amurgurile mă-ngrozescCând vântul rece-ntruna bate,Când pași inexistenți trezescPe drum ecouri disperate.Precum un râu abia trecutE-al zăriștei hotar de gheață,Semn sigur că ne-a încăputUn cerc închis pentru o viață.iulie 1902Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”