„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne arată
Doar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.
„Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilej
Să compui nici cea mai mică poezioară.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra Veneției anului 1790, criticând superficialitatea vieții sociale și lipsa de inspirație artistică. Vorbitorul deplânge incapacitatea de a crea poezie într-un mediu lipsit de profunzime.