Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 73
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui, / Cinstită aș fi … →
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui, / Cinstită aș fi … →
Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață; / Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor cor / … →
Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșeală. / … →
„Totul se lămurește – îmi spune-un cirac – / Din teorii înțelept predate nouă de … →
Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul. / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. … →
„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne arată / Doar saltimbanci și popor, ba … →
O, cum luam seama-nainte la toate anotimpurile, / Primăverii-i uram bun venit. De toamnă dor … →
Vremuri nebune-am trăit și am avut grijă / Eu însumi nebun să mă port, cum … →
Solemn îl vedem pe doge mergând alături de nunțiu; / Pe Domnul îngroapă; unul pecetluie … →
Asta-i Italia pe care-am lăsat-o. / Prafu-i la fel, / Străinul la fel pungășit e, … →