Johann Wolfgang Von Goethe – Epigrame – 76
„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne aratăDoar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilejSă compui nici cea mai mică poezioară.
Versuri corectate și adnotate
„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne aratăDoar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilejSă compui nici cea mai mică poezioară.
„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne aratăDoar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.„Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilejSă compui nici cea mai mică poezioară.
Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne aratăDoar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând.Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilejSă compui nici cea mai mică poezioară.
Saltimbanci calcă pe sârmă,lumea asta e o stână.Loc în care se adună,toți nebunii de pe lună.Am acasă patru ace,n-are cine să mă-mbrace.Osul meu prinde noroi,și mă trage înapoi.Înapoi.Când înveți cum să dispari,pune-mi ochii în sertar.Vine filmul pe retină,ochiul trei e lună plină.
De pe glodoasa, neagră caleNu se ridică ceața grea.Tot scârțâind din balamalePornește-ncet o haraba.E zi, și pare ArlechinulCa și Pierrot la față supt,Și-n colț ascunde ColombinaCostumul ei de scenă rupt.Ei haide, hai mârțoagă-odată!Actori la treabă! Dați-vă zor!Ca adevărul toți să-l vadăSă-și simtă sufletul ușor!În suflet – mucegai și-obidăAscund plângând, mergând mereu,Ca drumul drept să se … Citește mai mult