Trecut-au ploi, april cum încălzește,
Furtună-i toată noaptea, iar la zori
Primăvăratec aer risipește
Și-n linii moi de fum înalbăstrește,
Departe-acoperișuri fără nori.
În tihnă verde tremură de gând
Și în argint de-mpădurite lacuri −
Coloanele mai trainice îi sunt,
Mai proaspăt lemnul pomului înfrânt
Și cântecul frunzișului de veacuri!.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de liniște și reînnoire după ploi, într-un peisaj de câmpie primăvăratic. Natura este personificată și devine un simbol al rezistenței și al frumuseții eterne.