Versuri corectate și adnotate
Curgeau pe coasta unui munte noriiCa un șuvoi de clipe-atât de reciÎncât nu le-a mai vrut drept călătoriiPe creste ce vor dăinui pe veci.I-a rupt, i-a destrămat, le-a dat semnalulPe care-un timp prea lung l-a amânatStrunindu-și, în adâncuri, arsenalulÎn zbucium de cutremure creat.A curs cascada albă spre o valeCu brazi ce apăreau în calea eiÎnveșmântați … Citește mai mult
În apa din izvorul nemuririi,Se-adună-atâtea visuri din trecutÎncât devine împotriva firiiSă mai păstrezi din cele ce-au durut. Rămân acolo pentru-o veșnicieÎn care nu se simte lipsa lorȘi nici regretul că puteau să fieSperanțe într-un altfel viitor. În apa ceea, sufletul își simteÎntreaga strălucire, e curatCa la-nceputul vieții și consimteCă de această apă-i însetat. Ai mers … Citește mai mult
De vrei să asculți a apelor șoptireȘi îți dorești să le-nțelegi trăirea,Te-apropie de ele cu iubireȘi-ai să auzi cum sună fericirea.Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,Urmează printre crengi o adiereȘi vei vedea cum frunzele descântăȘi le alintă-n blândă baleiere.Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum noriiAtât de albi în pacea lor, pe cer,Se schimbă, uneori, precum actorii,Iar … Citește mai mult
Sfânta iubire-căci în jurul inimii rotește acoperământulîntunericuluicel ce cere va luacu fața descoperită (adică omul dinăuntru)oglindindSlava Domnului.Nu aripi trupești ca ale păsărilorci ale Duhului, chemând, ușurând,cu aripi inteligibile.Cel nesfârșit și fără trup se micșorează pe Sinedin Bunătate nesfârșită.Trupul acesta subțire s-a îmbrăcatprin ochiul care vede.Mai mult decât să arzi pe rug,rug ți-e și trupul de-ldesparți … Citește mai mult
Albe lespezi, voiFlori de lună, trepteDuceți, ape moi,Sufletele drepte.Prin azur plângândLiniștite semne,Voi durați mergândCeruri mai solemne.Albe lespezi, voiSomn dorit în drepte,Logodite ploiDe orgoliu trepte.Pajuri pentru gândLiniștite semne,Voi durați mergândStările solemne.
Nimic nu vrea să fiealtfel decât esteLucian Blaga.Blând se luminează.Firea se-nfioară.Pe oglinda apeilebăda coboară.Luna se topește.De argint cercelul.Blând, moldovenește,cântă turturelul.Rourată floarea.Iarbă rourată.Au trecut prin iarbăun băiat și-o fată.Au trecut de mână,au urcat în barcă.Blândă gelozieparcă mă încearcă.Soare Împărate,Doamne-Dumnezeie,raza ta de aurcând o să scânteie?Bate din aripă,clipă minunată.Și încep să cânteîngerii deodată.
Parcă n-a fost de când lumea iarna ce de-abia s-a dus,De când firea iar, cu mâna-i nevăzută, ne-a adusSoare tânăr sus în slavă, în crăiia lui albastrăȘi de când răsună lunca de o pasăre măiastră.Că-și dă viers privighetoarea și-n tăcere se desfacNote limpezi din tufișul parfumat de liliac.Parcă n-ar mai fi aceeași fire tristă și … Citește mai mult
Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:Priveşte, vin păunii cu crestele albastreŞi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,Vroind să … Citește mai mult
S-a deșteptat prisaca din poianăSubt uriașul clopot de azur,Și sună tot cuprinsul dimprejur,De-ai spune că o harpă-eolianăE aninată undeva de-un ram.De-ar fi să stai nesigur la răscruce,Căci pretutindeni murmurul l-auzi,Asemeni unui tainic călăuz,Te cheamă, te îmbie și te duce,Fără să vrei, al florilor parfum.Poiana pare-o uriașă floare,Ce schimbă curcubeie de culori,Dar nu-i o floare, ci … Citește mai mult
Doamne,Aici am învățat ca să mă-nchin,În casa asta mică cu cuib de rândunici,Pe care-amurgul pune altițe de arniciȘi dimineața-și mâna al apelor senin.Aici, pe prispa-n soare, mi-aduc și-acum aminte,Când mâna ei în tremur, mergea cu mâna mea,Ea se-nturna spre Tine, eu mă-nturnam spre ea,Și-adâncurile noastre se-mbrățișeau cuminte.De-afară primăvară trecea peste pârlazCu iia ei de zarzăr, … Citește mai mult