Versuri corectate și adnotate
Pădurea ce, pierind, se-așterne –Și-s umbre-n jur ca-ngrăditură.Jivine ies de la căldură,Pe când un râu lin unda-și cerne.Ferigi și pietre vechi urmeazăȘi prin frunziș argint și-arată.L-auzi în negru-abis îndată –Și-s poate stele-acum de pază.Par neguri tot să înece,Smârc, iazuri, sate risipite,Și-un foc ți-apare cu ispiteStrăzi fulgeră o rază rece.Pe cer ghicești mișcare-naltă,Oștiri de păsări călătoareSpre-acele … Citește mai mult
A rupt armonianopții profundecazanul somnolent și înghețatal jumătății de lună.Protestează canalele-n tainăacoperite cu căprișorși muezini ai umbrei, broașteleau amuțit.În cârciuma târgului, veche,muzica tristă-a-ncetat,a pus în surdină aristonului săusteaua cea mai străveche.Vântul s-a așezatîn râpele muntelui întunecat,și-un plop singuratic – Pitagoraal câmpiei neprihănite –cu mâna centenară ar vrealunii o palmă să-i dea.
Trecut-au ploi, april cum încălzește,Furtună-i toată noaptea, iar la zoriPrimăvăratec aer risipeșteȘi-n linii moi de fum înalbăstrește,Departe-acoperișuri fără nori.În tihnă verde tremură de gândȘi în argint de-mpădurite lacuri −Coloanele mai trainice îi sunt,Mai proaspăt lemnul pomului înfrântȘi cântecul frunzișului de veacuri!.Versuri tălmăcite de Traianus