Secera gri, ascunsă-n cadrul sferic,
Acoperiș de fier în luciul moale,
Zgomot de moară, câine-n întuneric
Latră perfid la stele căzătoare,
Iar în grădina veche, scufundată
În bezna nopții cum se repătrunde
Și somnoros ca-n brazi lucește toată,
Verzuie, pata secerii mărunte.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Poemul descrie o scenă nocturnă melancolică, unde elemente ale naturii și ale singurătății se împletesc. Imaginea secerii gri și a grădinii scufundate în întuneric sugerează o stare de contemplare și introspecție.