Versuri corectate și adnotate
Miros de iarbă în maroul verde,Se clatină ușor pe iazul plin de viață,Pășunile-s înfășurate-n ceațăȘi fluturele pe câmpii se pierde.Terasa părăsită stă la soare,Peștii de aur strălucesc în apă,Norii plutesc pe-a dealurilor pleoapă,Străinii pleacă-ncet în depărtare.Lucesc frunzele căci tinerele feteTrecură-n zori și ele pe aiciIar râsul lor rămas-a-n frunze mici,Un faun dansează auriu pe îndelete.
Liniștea defunctului iubește vechea grădină,Nebunul care locuia în camere albastre,Seara, în fereastră apare forma încă necunoscutăEa însă închide perdeaua îngălbenită –Stropirea mărgelelor de sticlă a amintit de copilăria noastră,Noaptea am găsit o lună neagră în pădureSonata moale sună în albastru oglindăÎmbrățișări lungiZâmbetul ei glisează peste gura muribundului.
Secera gri, ascunsă-n cadrul sferic,Acoperiș de fier în luciul moale,Zgomot de moară, câine-n întunericLatră perfid la stele căzătoare,Iar în grădina veche, scufundatăÎn bezna nopții cum se repătrundeȘi somnoros ca-n brazi lucește toată,Verzuie, pata secerii mărunte.Versuri tălmăcite de Traianus