Râul timpului urlă
Pe la ferestre: cadavre.
Împărțeam frigul morții
ca pe-o rație de pesmeți în tranșee.
De nici un lucru
sufletul meu nu se apropie
Sensul versurilor
The poem reflects on the relentless passage of time and the inevitability of death. It explores themes of isolation and the soul's detachment from worldly matters in the face of mortality.