Înecatul.
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă.
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,
Bat apele, din baia albastră să despice
Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de captivitate și descompunere în mijlocul naturii. Imaginea centrală este cea a unui înecat, simbolizând pierderea și transformarea într-un element al naturii înconjurătoare.