Cecilia Meireles – Înecatul

Pe albastra mare,limpede și clară,apăruse mortulazi dimineață.Călărind pe valuri,îmbrăcat în spume,vine fără vlagă,vine fără nume.Răsărindul soare,printr-a mării vrajă,vede călătorullunecând spre plajă.Fără ochi, nici gură,vine de departe.Apele-l dădurădincolo de moarte.Zi și noapte-ntrunapribegise dânsulpe cărări sărate,cum îi numai plânsul.Unduiau pe valulgroazelor aceletrupușoru-i firavși-ncălțări prea grele.Dănțuind întruna,fără de hodină,apucat-au mortulîn mormânt de arină.Negura și apace pe morți îi … Citește mai mult

Ion Barbu – Înecatul

Înecatul.Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă.Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,Bat apele, din baia albastră să despiceLimbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.