Izvorului asemeni sunt și eu
Cutremurat sub stelele de vară
Cu cât e cerul mai fără de vânt
Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară.
Nu dinafară-i zvon ce mă frământă
Nici din adâncuri, nici de sus
O umbră s-a desprins din slavă
Icoana ei în mine a apus.
Din ce în ce sunt cercuri mai adânci
Și mai departe horele pe ape
S-a deșteptat în mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde și-ncape.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de neliniște interioară și transformare spirituală, folosind metafora izvorului ca simbol al emoțiilor copleșitoare. Vorbitorul se simte cutremurat și transformat de o forță interioară, incapabil să o controleze.