Versuri corectate și adnotate
Om ieșind din somn în refracția realului în ziua din nou agresivă;m-ați chemat voi, agenți ai bilanțului? iată în grădină sânge și pene smulse pe albul zăpezii, iată zborul de plumb al vulturului care-și face digestia-n aer, iată cursa de șoareci și spaima râncedăVânătoarea continuăOm ieșind dintr-o fantă de sub linia de plutire.Ușor aplecat.unduind ca … Citește mai mult
Te cunosc din timpul pe când eram convinscă Evul Mediu este mezinul biblicei Eve,din timpul pe când compătimeam șoarecii șipentru a-i salvaîncălțam pisica în coji de nucă,scoțând țoalele de pe podele;te cunosc de pe-atunci cândcredeam că faimosul Cap al Bunei Speranțeîl port anume eu pe umeri… Și-abia acumnu mai pot de râs!
Cădea frumoasa din frumoasăcum muntele într-o mireasăde vale, deal și multde carne luminoasă. Eu m-am uitat cu ochiul meupeste vederile de zeuși m-am oprit pe sub un fumcum roata se oprește-n drumde stelele nu erau acumfulminarenoi ne-am fost și iubitcu-o zare. Acumcântă, cu cântec tot ce moareSe întărise tot ce-i moaleiar Făt-Frumos se văduvisede un … Citește mai mult
Să fiu amurgul aș vrea,să aștept sfâșiat la ferestre,dragostea mea.Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi parăși să plec apoi,când se face seară.Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,muntele-n omagiuși codrii ce tac.Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptămulțime de regi în genunchiși florile toate să trecem așteaptă.
Ca leul în fața tabelului lui Mendeleevamusind feroasele-neferoasele,de-o neputință freneticăla sfârșitul de evÎntre Dumnezeu și Geneticăoasele,mă dor oasele.În tramvaie, pe-acoperișuri – mă apucă subito durere de oase ilogică,de care-i răspunzătorpitecantropul pititîn pădurea genealogică.L-o fi tras un curent glacial dinspre sudvreun strănut al naturii haotice,fiindcă-l simt și acum în ciolanul meu ud,congelat ca un fruct de … Citește mai mult
Printre vârfuri de prun împletite de viermi,Peste vii scuturate,Porumbiști neculese,O jumătate de lunăȘi liniștea spartă de-un trenTrec maiestuoase, ridicole, ca douăDetronate de mult,De foarte de mult,ÎmpărăteseCare mai cred că sub ochiul lor mareImperiiTresarȘi se-nalță palate..Singurătate țesută din ierburi, și foi, și ciulini,Sateliți și stele amestecateÎn același cer uruitorRăsturnat peste pământ brutal,Aripi însemnate roșu-n vârfUnor îngeri … Citește mai mult
Nu vă mirați. Poeții, toți poeții suntun singur, neîmpărțit, neîntrerupt popor.Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,ei mai slujesc un grai pierdutde mult. Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Prin sunet și cuvânts-ar despărți, se-ntrec.Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.Ei tac ca rouă. … Citește mai mult
Labirint în flăcări.Deci ceea ce nu se-nțelegeSuie în ceruri, palid fum,Dă Lycurg o nouă legePoimâine, mâine, acum, -.Cum că potrivit se-aratăLa distrugerea de sensLitera neînarmatăÎn cuvântul cel mai dens.Ba muiere, ba bărbat e,Semn și semne la un locO, cuvântule, cetatepururea în fum și foc.
Rimele sunt mai sâcâitoare decâtdoamnele Sfântului Vincențiu: bat la ușăși stăruie. E imposibil să le respingiși, cu condiția să rămână afară, sunt suportate.Poetul decent le înlătură(rimele), le ascunde, trișează, încearcăo contrabandă. Dar fățarnicele ardde zel și mai devreme sau mai târziu (rimele și bătrânele)bat din nou și sunt tot ele.
Câți morți au stat la masa asta,câți încă vor mai sta la eabând vinul rubiniu din coastamartirului de cafenea. Răpus și tăvălit prin curtespre beciul ca un buzunar,butoaie mari, butoaie scurteca viața cursă în pahar. Vom fi și noi închiși în scânduripoșirci sau vinuri mai de soi,băuți de zei, goliți de gândurica un butoi în … Citește mai mult