Ioan Alexandru

Ioan Alexandru – Pantocrator la Borzești

de

Din fresca veche de la începutN-a mai ajuns prin veacuri de urgieDecât obrazu-acesta-nseninatCe ține cerul peste ctitorie.Săgețile barbarilor nu l-au învinsAdânc atinsă-i fruntea înstelatăȘi ochii sparți și buzele cuvântÎn dreapta libertății sfârtecată.Dar Pantocratorul rămas întregLa chip întocmai și la-nfățișareDin peșterile oarbe spânzuratSe uită milostivul cu-ndurare

Ioan Alexandru – Cerul și Pământul

de

Trece-vor graiurile universuluiSe va stinge-n țărâna searaPământului. Lămpile vor orbiȘi-n văzduh va amuți larmaCucuvailor. Vulturii se vor retrageÎn nevăzut și tăria vederiiSe va preface-n amurg. ToateSe vor aduna în acea matcăUșoară de nimic din careSmulse-au fost de Duh la începuturi.Atunci te voi vedea pe TineCum mă vezi și ne-om cunoașteÎndeaproape cuvânt din cuvântPutere din putere. … Citește mai mult

Ioan Alexandru – 6 August

de

Se schimbă frunzele-n păduriCreștetul verde-ncepe să păleascăSe-ntâmplă-n viețuirea tuturorUn fel de împăcare nelumească.Începe toamna, cețurile-n zoriÎntârzie să plece de pe țarăȘtergare uriașe atârnă de stejariȘi-i foarte frig pe lumea din afară.Toate se-ntorc de-acum spre miezul lorColumba strigă apele pe numeSâmburele lin de milă legat interiorȘi-arată fața rece către lume

Ioan Alexandru – Epitaf

de

Cu-ntâiul om venit-am pe pământȘi nu mai plec până la cel din urmăȘi pân-atunci de veghe în cuvântSunt ba păstor, ba pulbere sub turmă.Dar niciodată n-am fost mai puținȘi nici mai mult decât o tresărireCând vânturile-n plopi nelinișteauEram și eu străpuns de nemurire.Și n-am rămas străin de câte suntȘi viețuiesc cu toate în frățieȘi-n umbra … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Țăran

de

Împărat e fiece țăranȘi viața sa-mpărățieAstfel petrecut-au pe pământMoșii mei curați în sărăcie.Nu averea fost-a pentru noiSemnul de noblețe și renumeCi credința care ne-a-mbrăcatCu miros din cealaltă lume.Când primit-a harul ziditorFiece pruncească-ncheieturăȘi-nfășată-n pânză de fuiorAdormi cu capul pe scriptură.Împărat e fiecare omȘi soția sa împărăteasăEa al nostru cerul pe pământÎntrupat în pâinea de pe masă.Înfrățit … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Pașa

de

Tu trebuie să sângeri, să suferi ne-ntreruptÎntâiul tău născut ni-ți aparțineSă nu-i dai moștenire nici atât pământCât să-și ascundă oasele de mine.Oriunde bate să nu fie primitSă nu-și afle-n cosmos liniștireDin pântecele maicii hăituitSpânzure ca țap de ispășire.Să-l frământe sub picioare toțiÎn agonia lui să se răzbuneCiungi și ologi și desfrânați și hoțiSă-i străpungă ranele … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Cititor la Neamț

de

Te păstrează cronica-n culoriÎmbunătățit la-nfățișareBarba ca argintul lămuritȘi obrazul pal de lumânare.Fără pic de sânge pământiuȘi pe buze nici o pătimireȘi cuvântul când te-nvredniceaDobândeai viața-ntru slujire.Ani de miezonoptici în priveghiLa lumina candelei domoaleCu dulceața imnelor în graiSub icoana crucii monahale.Clopotele-n turn între păduriPeste văi și dealuri legănateȘi mereu răspund chemării lorTurmele de jertfă de pe … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Boul

de

Încet se mișcă boul pe pământAbia născut azi-noapte în poiatăCoarnele de aur în cap i-au și mijitȘi sub picioare țara-i închegată. Trei ani păscând pământul a deprinsÎntocmai rânduielile din fireDe când e lumea boul e cu noiCel mai bătrân de zile la privire. Când iese el cu plugu-n universSă spânzure pământul peste apăNu mai rămâne-n … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Grigorescu la Agapia

de

Te văd pe ziduri tânăr spânzuratDoi ani vârât de viu în mănăstireSă ceri din piatră soarele-ndărăptŞi-n loc de foc să-şi lepede privire.Te-ai tot lovit cu graiul de pereţiPână-ai rămas cu o fulgerăturăUn fel de aur care nu se iaNici de pe morţi şi nici de pe scriptură.Şi când vârteju-acesta te-a cuprinsUneltele ţi s-au aprins în … Citește mai mult