Această piatră o cercetez acum noaptea, ore-n șir –
neagră, fără răsfrângeri – ea crește, crește, se umple
de ape negre – apele cresc, se înalță, mă scufund
nu spre adâncul de jos, ci înspre un adânc de sus; de acolo
zăresc jos odaia mea, pe mine însămi, dulapul, slujnicele
certându-se mut; văd una urcată
pe un scăunel, ștergând cu o expresie aspră, răzbunătoare
geamul de pe fotografia Ledei; văd cârpa lăsând
o dâră de praf din bule mărunte de aer ce urcă și se sparg
cu un murmur tăcut în jurul gleznelor sau genunchilor mei.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția profundă și melancolia prin observarea unei pietre. Naratorul se adâncește în amintiri și reflecții, observând scene din trecut și sentimente complexe legate de identitate și pierdere.