Iannis Ritsos

Iannis Ritsos – Învinsul

de

Nu se mai temea de loc de lumină. A ieșit în drum.Nimeni nu-l băga în seamă. Un soare sătulîși fuma țigara deasupra orașului.Și-a învelit râsul într-o bucată de noapteși la cotitura drumului a dispărutînfrânt de victoria sa.

Iannis Ritsos – Copiii Noștri

de

Acești copii poartă pe piele frunzulițe de cimbru,pe tricourile lor se preumblă păduchii stelelor,noaptea-n pantofii lor ouă șoimițele.În fiecare duminică-mbracă pantalonii: doi platani,un mic alun: cămașăau o batistă: marea și șapcă: vântul,au în ochii lorun munte,un râu,o pădure.Cu ghindă își încheie haina,cu briceagul lor taie pâinea liniștei,cinează piatra,beau cerulși urcă și coboară-n sufletul lormai-ul și … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Proletar Vorbind

de

A-ncercat să vorbească; s-a-ncurcat;aceleași lucruri a repetat; s-a oprit.– Asta-i! a zis și mâna și-a pus-o pe masă.Mâna lui zdravănă, puternic conturată,era mistrie lată. Ne putem încredințacuvintelor ce nu le-a spus și mâinilor lui.Afară, vâjâind, se revărsa lumina.Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Iannis Ritsos – Chrysothemis – După Prânz, Fratele Nostru

de

După prânz, fratele nostru a plecat – fugărit, s-a spus,de Erinii. Nimic din toate acestea. S-a dus liniștit,doar puțin mai îngândurat și cam gârbovit. Deodată odăilese făcuseră nemărginite. Nu mai era un ungherunde să ne ascundem. Iar afarăcontinua lumina soarelui de nedescris. Greierii țipau:pătrundeau în casă; unul se opri nemișcatpe perdeluța de dantelă, ca o … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Bântuie Vânturi la Margini de Amurg – II

de

O, doamne, acest vânt care smulge ultimele frunze,care-nchide canatele ferestrelor așa cumbunica-nchide sertarele scrinuluicând se-nnoptează și îngerilor din câmpii li-i somn,uzi leoarcă-n căruțapărăsită puțin mai încoace de livada cu măslini,iar prin odăi mai burnițează încă,mai burnițează prin oglinzile verii care și-au pierdut luciul.Unde s-au dus rochiile de borangic,pantofii albi ai surioarei,zâmbetul grădinarului și glasurile fetelorcând … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Ajunul Soarelui – IV

de

Seară spartă, pahare sparte-n jurul mesei,tobă depărtată a unei zile cu soare, cu hărmălaie, cu praf,memorie transpirată scoțându-și acele din cap.Patul de lemn ce rezistă somnului.Un invalid își lovește cârjele de trotuar.Dedesubt, scobit un puț. Încerci cu piciorul. Cine locuiește aici?Piatra umedă. Nu-i nimeni. Ultima țigară.Ultimul vers deasupra oboselii,deasupra fumurilor ce și-au plesnit sacii.Și-apoi, în … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Curaj sau Inconștiență

de

A spus: Păsările zboară împotriva vântuluinu din încăpățânare, sau din dorința de a lupta, saudin prisos de energie,nu; doar din cochetărie – să nu li seciufulească penele.Ceilalți au rămas mirați și tăceau,ca și când ar fi fost vinovați că nu s-au gândit,vinovați că așa ar putea fi,vinovați că-l puteau crede. Au lăsat capul în josși … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Și Cum Se Face

de

Și cum se face ca propriul nostru destin să consimtă la așa ceva,să se dea la o parte,și să se uite ca un străin la noi și la destinul străin nouă,stând mut, aspru, delăsat, pasiv,fără măcar să ia aere de mărinimie sau stoicism,nici cel puțin să dispară, să moară,ca să rămânem pradă fie și unui … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Ajunul Soarelui – V

de

Oricine-o fi, orice-o fi,Soarele strigă da dinaintea porților,Ochiul dacă-i înfipt în crestătura-nălțătorului– ochi înroșit de veghe – dragostea noastrăe dincolo de țeavă,dincolo de ținta țevii. Mâna n-a obositsă ochească inima morții.În fiecare zi casele-și înalță veghea,orizonturile își schimbă temeliile, locul se lărgește,într-același jurământ zilnic se strâng tot mai multe,visurile gâfâie în ochii noștri.Rană de rană-am … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Să Ne Îndepărtăm Puțin

de

Să ne îndepărtăm puțin, să nu ne mai ajungă glasul femeii:ne oprim mai încolo – nu la mormântul strămoșilor;seara aceasta nu este pentru libații. Nu vreausă-mi tund părul – prin els-a plimbat adesea mâna ta. Ce frumoasă noapte– ceva al nostru se îndepărtează, desprins de noi, și se audeun ca un râu întunecat înaintând spre … Citește mai mult