Daniel Vişan-Dimitriu – Coșmarul Pietrei
În pădurea peste care norii-ncep să se adune,Nicio pasăre nu cântă, nicio frunză nu tresaltă,Doar se simte-o așteptare ca și cum, din cer, o daltăSe apropie de piatra care simte cum apune.Ce va fi apoi, nu știe, gândurile-nfricoșateSunt ca negrul de deasupra, sunt ca frica ce doboarăÎnălțările-n văzduhul celor ce, odinioară,Aripile de speranță le purtau … Citește mai mult