Daniel Vişan-Dimitriu – Coșmarul Pietrei

În pădurea peste care norii-ncep să se adune,Nicio pasăre nu cântă, nicio frunză nu tresaltă,Doar se simte-o așteptare ca și cum, din cer, o daltăSe apropie de piatra care simte cum apune.Ce va fi apoi, nu știe, gândurile-nfricoșateSunt ca negrul de deasupra, sunt ca frica ce doboarăÎnălțările-n văzduhul celor ce, odinioară,Aripile de speranță le purtau … Citește mai mult

Emily Dickinson – Ce Fericita-i Piatra Care

Ce fericită-i piatra careHălăduieşte pe cărare,Căci slujbe bune nu viseazăŞi orice grijă o sfidează –Iar haina ei e maronie,În Univers stă cu mândrie,Şi-i liberă precum un soare,Luceşte-n grup sau izolare,Şi-ndură legile fixateÎntr-o deplină simplitate –

Michelangelo – 152

Precum, îndepărtând ce-i prisosințădin piatra dură,apare-un chip ce crește pe măsurăce piatra dă-napoi sub stăruință,tot astfel bunătatea, tăinuităîn sufletul ce tremură ca mlaja,stă sub prisosul trupului, sub coajasălbatică și aspră, nemuncită.Doar vouă, doamnă, de vă stă-n puteresă-mi subțiați surplusul până piere:eu nu am forță-asupra-mi și nici vrere.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Mircea Ciobanu – Poemul Dintr-o Singură Piatră

Da, nu mai vine, întârzie.Cum totul se-amână,astfel amână și el să se arate.Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi până la capăt.Intră mai bine pe-o ușă de birt,bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casacelei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acumși adoarme vorbindîntre sticla cu … Citește mai mult

Mihai Ursachi – Parabola Urechii și a Numărătorului

Este o formă întortocheată din piatră. Un melc uriașsau o ureche imensă din piatră. Adâncă statorniciee în vuietul mării de plumb. Eu număr.Iată, picătura din nou se coboarăîn melcul de piatră. Nu-i grabăși nici osteneală. Urechea ascultă,cum încă un strop se adaugă mării. Așa s-a născut toatămarea;astfel se naște. O picăturăo datăla șaisprezece mii de … Citește mai mult

Mihai Beniuc – Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,Cu dalta dezghicând-o plină, dalbă:Și plâng rămașii-n urmă lângă vatră,Și-n trista curte strămoșească nalbă.Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastăÎn dâmbul rotunjit de oseminte,La rând cu un popor întreg ce-adastăÎnmărmurit pe veci, de mai-nainte.Ca numele să-l sap în stânca dură,Din lacrimi adunat-am udătură,Să curme fierul slovelor făgaș,.Dar, câteodată, brațu-mi nărăvașAlunecă și-adorm, și-n … Citește mai mult

Charles Simic – Piatra

Piatra.A intra în interiorul unei pietrepoate fi calea mea.Las pe altcineva să se transforme în porumbelsau să scârțâie cu dintele unui tigru.Sunt fericit să fiu piatră.Din exterior, piatra e o enigmă:nimeni nu știe cum să o rezolve.Pe dinăuntru totuși, va fi răcoare și calmîn ciuda faptului că a fost călcată de o vacă cu toată … Citește mai mult

Christian W Schenk – Încerc Să Mă Ascund (Rugăciunea Unei Pietre)

Vreau și eu să exist, Părinte,Să fiu o piatră de hotar,Dar ziua-mi geme, noaptea minte,De viață nu mai am habar. Nimic nu-i mai presus ca piatraPusă la baza temeliei,Nimic mai dezmățat ca omulSupus întreg nimicniciei. De mult, odată, ca-n povesteAi stat și tu drept fundament,Un David descojind Carrara,Dar ai rămas doar ornament. Acum te vinzi … Citește mai mult