La munte izvorul
Din cer izvorăște.
Ca sufletul mamei,
Ca sfântul ei grai
În care mă văd
Fără de moarte.
Acolo, iubito,
Cetina leagănă
Mireasma pletelor tale.
Dulce suflarea ei
Apropie cerul de noi,
Și eu în
Adâncul cel rodnic
Ca-n lumina ochilor tăi
Fără de moarte mă văd.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea naturii și legătura profundă cu aceasta, văzând în elementele naturale o reflectare a sufletului matern și a iubirii eterne. Este o contemplare asupra nemuririi spiritului în mijlocul splendorii montane.