Versuri corectate și adnotate
Așa cum stai,Dreaptă,Cu brațele moiPe pântecul plin,Pari o veche soție de voievodȚinându-ți ctitoria.Și parcă-aud un glasVenind de dincoloDe dispariția materiei:„Noi, Ion și Ioana,Cu puterile noastreAm durat acest sfântCopil,Întru veșnica pomenireA acestui soareȘi-a acestui pământ”.
Un cer lipsit de steleDă lunii îngâmfateObscur fond de contrastPentru argintul razeiSclipiri de-oțel și perlăSe-aștern pe-a mării cale.Bărcuțe-aproape negrePlutesc spre alba zarePe limpedea fâșieA dârei lungi pe apăTopită lună-n undeSub cea care-și aratăConturul viu, rotundă.Veghează, guverneazăDupă senine datini,De parc-ar fi aproape.Atenția ne-acordă-aLuminii mereu caldeCăci este cu PământulÎn strânse vechi relații.
Pe un țărm, departe, dincolo de zori,La hotarul dintre zei și muritori,Dintr-un snop de raze ce zburdau pe mare,S-a desprins o formă cum pe lume-arare.Vălul ce-o-nveșmântă pare-un ultim valCare își serbează clipa de finalPe nisipul umed, într-o amăgireCare îi ascunde ultima rotire.Pare-o plăsmuire întru pământescTrupul ce se-nchide în contur zeiesc,Par iubiri tăcute-n limpeziri de vântOchii-i … Citește mai mult
Și simțeam sufletul tău curat și tristCum simți luna care plutește tăcutăDupă perdelele trase.Și simțeam sufletul tău sărman și sfios,Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața porții,Neîndrăznind să bată și să intre,Și simțeam sufletul tău plăpând și umilCa o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,Și simțeam sufletul tău strâns și umezit de durereCa o … Citește mai mult
Străinii soli vedeau cum strâng tezaurcu el, cu tot ce el făcea,și, fastu-i provocând, dogatul de-aurei îl împrejmuiau cu o rețea.Întreagă de iscoade, iar și iar,fricoși ca brusc puterea, precauținutrind-o-n el (cum leii sunt ținuți),cumva să nu-i doboare. Dar,cu simțurile-ascunse-n apărare,el nu vedea nimic și în grandoaresporea mai mult. Ce signoria-n elcă poate-nvinge, învingeael însuși. … Citește mai mult
La munte izvorulDin cer izvorăște.Ca sufletul mamei,Ca sfântul ei graiÎn care mă vădFără de moarte.Acolo, iubito,Cetina leagănăMireasma pletelor tale.Dulce suflarea eiApropie cerul de noi,Și eu înAdâncul cel rodnicCa-n lumina ochilor tăiFără de moarte mă văd.
Poemă finală.Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeniAscuns în pivnița adâncă, fără a spune un cuvântSingur să fumez acolo neștiut de nimeniAltfel, e greu pe pământ..Pe stradă urlă viața, și moarteaȘi plângă poeții poema lor vană..Știu..Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis –Plumb, și furtună, și pustiu,Finis..Istoria contemporană..E timpul.. toți nervii … Citește mai mult
Tu te scoli, apa se liniștește,Tu te culci, apa înflorește.Tu ești apa întoarsă din genuni,Tu ești pământul prinzând rădăcinăȘi unde toate își au sălaș.Tu faci globuri de liniște în deșertul vuietelor,Tu cânți imnuri de noapte pe corzile curcubeului,Tu ești în tot și anulezi toate drumurile.Tu duci prinos timpul,Tinereții din veci a flăcării exacte,Îmbrăcând într-un văl … Citește mai mult
Pentru inima mea ajunge pieptul tău,Pentru libertatea ta ajung aripile mele.De pe buzele mele va ajunge până la cerCeea ce dormea în sufletul tău.În tine e iluzia de fiecare zi.Ajungi ca roua pe coroleSubminai orizontul cu absența ta.Într-o eternă fugă precum e valul.Am spus că-n vânt cântaiCa pinii și catargeleCa ele înaltă și tăcută ești.Și … Citește mai mult
Dimineața freamătă în mărăcini; deasupra ghioceilor înmugurițiacoperiți de rouă ca niște mici virgine, tufișul de azaleeîși înalță primele frunze și e primăvară iarăși.Salcia-și așteaptă rândul, malule învelit într-un puf verde și șters, prevestindmucegaiul. Numai eunu particip – am înflorit dejamai devreme. Nu mai sunt tânără. Și cedacă? Vara e-aproape, la fel și zilelelungi și putrezite … Citește mai mult